Cultura este o măsură a omului într-o persoană, o caracteristică a propriei sale dezvoltări, precum și dezvoltarea societății, interacțiunea ei cu natura.
Problema dimensiunii umane a fost observată în antichitate.
Acest lucru se poate observa în studiul unor probleme cum ar fi relația dintre individ și stat cu individul: relația individului cu societatea și societatea cu individul; relația unei persoane cu o persoană; relația dintre persoană și natură; atitudinea individului față de el însuși.
Dacă vorbim despre formele specifice ale dimensiunii umane a culturii, ele se manifestă în mai multe feluri: de la conștiința de sine ca valoare în sine și dezvoltarea demnității umane la modul de viață al crearea acestuia sau, dimpotrivă, nu creează condiții pentru realizarea puterilor și abilităților sale creatoare. Omul este creatorul culturii, cultura formează omul. Putem spune că este dimensiunea umană a culturii sugerează că cultura este reprezentată și-a exprimat în mod clar capacitatea rasei umane de a auto-dezvoltare, ceea ce face posibilă faptul istoriei umane.
Când vorbim despre cultura ecologică a societății, trebuie să remarcăm că "o tehnologie bună" (una orientată spre conservarea și recrearea naturii) dă, respectiv, o "bună ecologie". Cultura ecologică a unei societăți, legată de preocuparea pentru armonia omului și a naturii, încorporează atât valori materiale cât și spirituale, care servesc atât naturii cât și omului ca parte integrantă a acesteia.