Ceva similar se întâmplă cu limba ucraineană, care este obligatorie pentru televiziunea noastră. Nu numai că avem în versiunea scrisă, există trei limba ucraineană: modernă ucraineană (cu litera „g“ și o cantitate incredibilă de remake-uri de limbi străine, cum ar fi apărut câțiva ani în urmă, „koshtoris“ - buget), ucraineanul sovietic (fără aceste inovații deliberate) l din ziar partide, precum și o serie de cărți de artă ucraineană stânga - retipărită cu modele de succes ale literaturii ucrainene sovietice. Închide primele trei emigrant ucrainean cu toate filologice klyas tip kinky, plyan, Lampe, alyarma, Flota, dolyara, Blok și așa mai departe. D.
Și ce înseamnă "normele anilor 1920"? În lume există o țară în care există simultan două norme ale unei limbi. Aceasta este Norvegia, care este norma Bokmål - Carte de vorbire limba norvegiană și nonoshik - discurs simplu, care la rândul său, are propriul fel de hognorsk (mare stil).
În Ucraina, deși situația cu necesitatea de a coexista mai multe norme ale limbii a fost mult timp coaptă, limbajul de stat continuă să fie considerat modern ucrainean. Și ei o doresc sau nu, dar cei care pretind că folosesc limba ucraineană trebuie să o întâlnească, și nu ceea ce doresc să considere ucrainean.
Nu mă înțelege greșit: sunt cu două mâini pentru o libertate maximă de exprimare lingvistică a jurnaliștilor de televiziune. Ce limbă este transferul unui jurnalist, este o chestiune privată ea telespectatorii săi și directori de televiziune, și nu statul și organele sale de supraveghere și punitive