Lucrări științifice> Lucrările moderne de drept constituțional> Tratatele internaționale în sistemul juridic din România (Boyarshinov.
Tratatele internaționale în sistemul juridic din România
inter-agenții natura contractului.
Numărul de participanți, sunt tratate internaționale bilaterale și multilaterale. Printre tratatele multilaterale la care România sunt tratate universale deosebit de importante, reprezentând interesul în obiectul de reglementare pentru toate statele lumii. Acestea includ măsuri pe scară globală - cum ar fi dezarmarea universală, interzicerea discriminării rasiale, explorarea spațiului, oceanele lumii, etc.
Conform Constituției românești, în general, recunoscute principiile și normele dreptului internațional și tratatele internaționale la care România este parte integrantă a sistemului său juridic. În cazul în care un tratat internațional de România prevede alte reguli decât cele prevăzute de lege, atunci normele acordului internațional (clauza 4 din articolul 15).
Legea privind tratatele internaționale la care România se aplică tratatelor internaționale la care România este parte ca succesor legal al URSS. Acest concept este nou în practica tratat românesc.
De obicei, în cazul unor schimbări teritoriale (fuziuni prevede, separarea lor, separarea unui stat din cealaltă) are loc succesiunea statelor în ceea ce privește tratate, care este reglementată de dreptul internațional, astfel cum sunt reflectate în special prin Convenția de la Viena privind succesiunea statelor în ceea ce privește tratatele 1978 în centrul acestor norme este principiul păstrării stabilității tratatelor internaționale. Singurele excepții sunt cazurile în care statele vizate convin altfel, sau în cazul în care aplicarea tratatului în ceea ce privește statul succesor ar fi incompatibilă cu obiectul și scopul tratatului sau a schimba radical condițiile de funcționare.
Concluzie acord internațional este de obicei un proces lent, care constă dintr-o serie de etape succesive. Legea privind tratatele internaționale la care România este în mod clar și definește în mod cuprinzător întregul proces, dedică această problemă de cele mai multe articole.
Cel mai important pas pentru a încheia acordul este o expresie a consimțământului de a fi legat. Legat de majoritatea contractelor încheiate de România, prin semnarea. Acest lucru se datorează faptului că, în temeiul Constituției Președintele și Guvernul sunt înzestrate cu competențe suficient de largă în care acestea pot lua decizii atrăgând după sine legat de România.
În unele cazuri, acordurile semnate de România includ intrarea în vigoare după aprobarea, care se realizează, de obicei, de către Guvern. În conformitate cu Legea propunerea de a încheia contractul înainte de al semna supus spre aprobare Guvernului. Aprobarea unui după semnarea tratatului nu anulează în sensul aprobării propunerii de a încheia un contract. În legătură cu acest loc în practica românească, aprobarea contractelor semnate, fără o decizie a Guvernului sau a președintelui, aceasta este o abatere de la lege și nu ar trebui să fie acceptată în principiu.
Propunerile pentru încheierea de acorduri internaționale, în numele Ministerului român al Afacerilor Externe a prezentat România sau în acord cu celelalte organisme federale ale puterii executive, de regulă, Președintelui. Legea face o excepție pentru această propunere privind încheierea de acorduri interguvernamentale cu privire la aspecte legate de comportamentul guvernului. În unele cazuri, în special, ținând cont de dorințele partenerilor în cadrul negocierilor, Legea permite depunerea de propuneri pentru încheierea unor astfel de contracte cu guvernul.
Propunerile pentru încheierea de acorduri internaționale în numele Guvernului înaintat Ministerului de Externe, sau așa cum a fost de acord cu celelalte organisme federale ale puterii executive în Guvern.
Decizia privind negocierea și semnarea contractelor sunt luate conform legii, de regulă, fie de către președinte - în ceea ce privește contractele încheiate în numele România, fie de către Guvern - în ceea ce privește contractele încheiate în numele acestuia din urmă.
Legea permite două excepții: în primul rând, Președintele poate decide să organizeze negocieri și semnarea acordurilor cu privire la aspectele referitoare la comportamentul guvernului, în cazul în care aceasta este cauzată de necesitate; Președintele a doua a deciziilor cu privire la negocierea tratatelor internaționale ale caracterului interdepartamental, în cazul în care acordul abordează aspecte legate de atribuțiile președintelui. Aceste excepții se datorează faptului că președintele, care, potrivit Constituției însărcinate cu punerea în aplicare a politicii externe, poate lua decizii pe o gamă largă de probleme. Întrucât guvernul astfel de decizii sunt luate numai în cadrul competențelor sale.
Conform Legii, și în conformitate cu practica internațională, președintele, prim-ministrul și ministrul Afacerilor Externe poate negocia și semna acorduri internaționale, fără a fi nevoie să producă puteri depline. Trebuie subliniat, totuși, că, în acest caz, este vorba despre lipsa necesității de a avea documente speciale care confirmă dreptul persoanei de a negocia și de a semna un tratat de acte. În același timp, să rămână în vigoare a cerințelor din Legea cu privire la decizia privind negocierea și semnarea tratatelor internaționale România.
Cel mai important element în relațiile contractuale internaționale este îndeplinirea contractelor. „Tratatele internaționale România, - a declarat în actul - să fie punerea în aplicare conștiincios, în conformitate cu termenii și tratatele, dreptul internațional, Constituția din România, Legea federală prezent, alte acte de drept românesc“ (articolul 31). În primul rând, există prevederile tratatului, deoarece obligațiilor care decurg din acest document sunt specificate de către membrii săi. Ar trebui, de asemenea, să ia în considerare alt contract relevant pentru normele de drept internațional. În nici un caz nu ar trebui să fie încălcate principiile și normele contradicțiilor care fac contractul nul și neavenit recunoscute universal. În această poziție, ia în considerare rolul important al dreptului intern în reglementarea executării contractului și, mai presus de toate Legea KonstitutsiiRumyniyai privind tratatele internaționale.
Asigurarea îndeplinirii obligațiilor și drepturilor din România în cadrul acordurilor internaționale care decurg din aceste contracte, responsabilitatea autorităților executive federale, competența, care include aspecte reglementate de tratate. Principalii garanți ai punerii în aplicare a tratatelor sunt Președintelui și Guvernului. Totalul de supraveghere tratate internaționale efectuează FM. În caz de încălcare a obligațiilor contractuale altor participanți Președintelui sau Guvernului România (în funcție de competență în a cărei sunt reglementate de tratat) a introdus propunerea de a adopta măsurile necesare, în conformitate cu dreptul internațional și termenii contractului.
Pentru a îndeplini acordul internațional este necesar să se facă distincția aplicarea provizorie a acestuia, care a primit destul de răspândită în practica românească tratatului. Legea privind tratatele internaționale, prin care se dispune această practică impune cerințe suplimentare în comparație cu Convenția de la Viena din 1969, el prevede aplicarea provizorie a acordului sau a unei părți a acesteia în cazul în care este prevăzută în contract sau în cazul în care sa ajuns la un astfel de acord între semnatarii contractului, în cazul în care acesta din urmă are nu sunt încă în vigoare. În acest caz, în cazul în care aplicarea provizorie a acordului prevede decizia de aprobare a fi legat este pentru România să fie adoptată sub forma unei legi federale, acesta trebuie să fie depuse la Duma de Stat într-un termen de cel mult șase luni de la data aplicării sale. Duma de Stat poate ratifica tratatul sau să extindă aplicarea provizorie a acestuia. Acesta poate refuza, de asemenea, ambele.
Conform legii contractului este supusă îndeplinirii data intrării sale în vigoare pentru România. În acest sens, utilizarea fundamental greșită a contractelor în România, așa cum se întâmplă uneori în practică, formulele cu privire la punerea în aplicare a prevederilor acordului de către părți înainte de intrarea sa în vigoare în locul formulei de aplicare cu titlu provizoriu.
Unul dintre cele mai importante elemente ale principiului juridic internațional al respectării contractuale este respectarea strictă a procedurii tratatelor internaționale reziliere. Încetarea legală a acordului internațional trebuie să fie în conformitate cu dispozițiile tratatului și dreptul internațional, spre deosebire de utilizarea necorespunzătoare, ceea ce este contrar acestor prevederi și reglementări și atrage după sine responsabilitatea internațională.
Legea prevede că încetarea și suspendarea tratatelor internaționale la care România se efectuează în conformitate cu termenii tratatului și organul de drept internațional care a luat decizia privind consimțământul de a fi legat prin Tratatul de la România. În conformitate cu această normă România ar trebui să folosească practica sa contractuală numai metode legitime de reziliere și de suspendare a acordurilor internaționale. În cazul în care decizia privind consimțământul de a fi legat printr-un tratat internațional din România a fost făcută de către președinte, și el trebuie să ia o decizie privind încetarea sau suspendarea acordului; în cazul în care decizia luată de Guvern, este pentru el și dreptul de ao termina.
Excepție de la această regulă este o dispoziție care să prevadă că, în cazul în care este impusă, Președintele poate decide să rezilieze sau să suspende funcționarea tratatelor, au fost de acord să fie obligatoriu de către guvernul gazdă pentru România.
În cazurile care necesită o acțiune urgentă, președintele joacă un rol special în orientarea politicii externe a țării, poate suspenda funcționarea unui tratat internațional, care urmează să fie obligat prin decizia care a fost luată pentru România sub forma unei legi federale. Acest lucru se poate face sub forma unei legi federale. În cazul în care Duma de Stat respinge un proiect de o astfel de lege, contractul este reînnoit imediat.
Legea prevede în mod expres procedura de luare a deciziilor privind încetarea și suspendarea tratatelor internaționale la care România este un succesor al Uniunii Sovietice. Soluții astfel de organe Autoritățile române au luat în conformitate cu competența lor, care pot fi diferite de organele de stat competente ale fostei URSS. În acest caz, încetarea sau suspendarea acordului dintre România și orice țară, fără a aduce atingere menținerii în vigoare a tratatului în cauză dintre această țară și în alte țări, foste republici sovietice.
Legea federală „Cu privire la tratatele internaționale România“ este de mare importanță. Este un pas important pentru dezvoltarea în continuare a cooperării internaționale a România cu alte țări, pentru a consolida legăturile sale politice, economice și culturale. Legea contribuie la succesul politicii noastre externe, protecția internațională a drepturilor statului român, care decurg din tratatele internaționale încheiate de acestea. Este un rezultat concret al punerii în aplicare a prevederilor Constituției România și un pas important spre îmbunătățirea legislației românești. Reglementările constituționale concretizează din România, care rezumă experiența practicii contractuale dobândite în statul român și în străinătate, precum și instrumentele juridice internaționale în acest domeniu, actul consolidează stabilitatea relațiilor tratatelor românești și relațiile internaționale în general.