Giulioiul japonez a fost crescut la sfârșitul secolului al XIX-lea de către crescătorul francez Lemoine. "Părinții" sunt două soiuri de krokosmia - auriu și Potsa. Florarii europeni au apreciat inflorescențele grațioase ale culorii focului. Gladiol japonez se simte perfect într-o grădină de flori deschis, perioada de înflorire este de la mijlocul verii până la foarte îngheț. Într-o vază sau aranjament floral, florile mambrei nu se estompează până la două săptămâni.
Însă, în ciuda nemulțumirii gladiolului japonez, cultivatorii de flori trebuie să cunoască unele dintre nuanțele asociate cultivării sale.
Caracteristicile gladiolului japonez
Gladiolul japonez este o planta iubitoare de lumina. Pământul trebuie să fie nutritiv, bine fertilizat, umed, dar nu prea umed. Atunci când se plantează plante tinere ar trebui să facă solul mai liber și fertil, adăugând nisip și îngrășământ.
Gladiolusul japonez nu-i place umiditatea ridicată, dă lăstari slabe și poate înceta să înflorească, deci nu-l udă prea des. După ploile prelungite, este necesar să se înțepene paturile de flori cu gladiolusul japonez și să se slăbească bine solul pentru a evita deteriorarea becurilor. Înainte de înflorire, trebuie să instalați suporturi, deoarece inflorescențele grele pot sparge tulpini fragile. În toamnă, după ce florile au dispărut și au căzut, este mai bine să tăiem tulpinile de flori uscate, ceea ce va ajuta bulbii să se maturizeze mai bine.
Cel puțin o dată la trei ani bulbii din mambrea trebuie să fie excavați din pământ, iar copiii separați, astfel încât planta să nu crească prea groasă și lipsită de griji.
Gladiolusul japonez va arăta grozav în patul de flori alături de alte becuri de ceapă: caniș sau zmee. Și îl puteți planta lângă crizantemele târzii, iar grădina de flori vă va plăcea înainte de prima frig.
Informații pentru utilizatori
Opinia ta este foarte importantă pentru noi
Ați găsit informațiile de pe site?