1. Obiectul dreptului financiar 5
2. Caracteristici ale metodei de drept financiar 10
Bibliografie 15
Drept financiar este definit în mod tradițional ca o ramură a legii române care reglementează relațiile sociale care apar în procesul de formare, distribuire și utilizare a fondurilor (resurse financiare) ale guvernelor de stat și locale necesare pentru punerea în aplicare a sarcinilor publice. După cum se știe, în jurisprudența românească să se facă distincția între zona de bază și complexe de drept. În conformitate cu punctul de vedere dominant al finanțelor pe criterii specificate referitoare la principalele ramuri ale dreptului românesc.
Drept financiar, precum și orice alt sector al dreptului românesc, are propriul subiect și metoda de reglementare juridică. Subiectul reglementării legale a dreptului financiar sunt relații publice care apar în legătură cu activitățile financiare ale statului, datorită prezenței în țară a relațiilor marfă-bani, necesitatea ca distribuirea și redistribuirea valorii produsului social brut și venitul național.
Drept financiar care are propriul subiect de reglementare juridică și datorită metodei lor de reglementare juridică, este o ramură independentă de drept.
Cu toate acestea, această concluzie în teoria legii rămâne controversată.
Existența unor puncte de vedere diferite cu privire la natura dreptului financiar, deoarece este în strânsă relație cu alte ramuri de drept, și în special constituțional, administrativ și civil.
În cazul în care delimitarea drepturilor financiare din zonele adiacente de drept trebuie să țină seama de natura obiectului său și metoda particulară de reglementare juridică.
Scopul acestei lucrări este de a determina caracteristicile obiectului și metodele de drept financiar, permițând industriei auto pentru a apela.
1. Obiectul dreptului financiar
După cum sa menționat deja, obiectul dreptului financiar sunt relații publice, apărute în punerea în aplicare a activităților financiare de stat și locale de stat, adică activități în educație, distribuirea și utilizarea fondurilor de fonduri.
Astfel, obiectul dreptului financiar - relații publice, apărute în cursul activităților statului formarea ordonată, distribuția și utilizarea fondurilor centralizate și descentralizate de fonduri, în scopul de a realiza obiectivele sale 1.
Prin natura lor, aceste relații sunt foarte diverse, datorită sistemului financiar cu mai multe niveluri, comunicările sale cu toate structurile de producție și distribuție socială, cu diferite aspecte ale vieții societății și a statului; variat, de asemenea, numărul de participanți de relații financiare: România intră într-o relație cu subiectele lor, acesta din urmă - cu municipalități, autorități publice și autonomiei locale - cu organizațiile și indivizii interacționează unele cu celelalte organisme publice de toate tipurile și nivelurile, și organele autonomiei locale, inclusiv agențiile financiare și de credit, în conformitate cu competența sa în domeniul finanțelor.
Astfel, definiția de date a obiectului și conceptul de drept financiar sunt legate nu numai de guvern, ci și cu finanțele municipale, precum și să ia în considerare clasificarea lor pe centralizată și descentralizată.
Excluderea relațiilor care apar în cursul activităților financiare ale municipalităților (guvernele locale) ar fi contrară principiului unității sistemului financiar și cerința constituțională de a deține politica monetară (Art. 114 KonstitutsiiRumyniya2) țării unificat financiar, de credit și. Acesta combină aceste atitudini cu relațiile care apar în cursul activității financiare a statului, precum și natura publică a ambelor.
Din punct de vedere financiar, care fac obiectul dreptului financiar, sunt următoarele grupe:
a) între România și entităților sale, municipalități și membri ai celor mai recente unităților administrativ-teritoriale în fața organelor competente ale organelor reprezentative și executive, care rezultă din repartizarea resurselor financiare ale țării;
b) între autoritățile financiare și fiscale, pe de o parte, și întreprinderi, organizații, instituții - pe de altă parte, în legătură cu îndeplinirea obligațiilor financiare către stat, municipalități, distribuite între cheltuielile și stat și fondurilor municipale;
c) între stat (municipale), agențiile financiare și de credit, din cauza formării, distribuția și utilizarea publicului relevant (municipale), a fondurilor și a resurselor (buget, în afara bugetului, de credit, de asigurare);
d) între agențiile financiare și de credit, pe de o parte, și persoanele juridice și fizice - pe de altă parte, în legătură cu formarea și distribuirea resurselor publice de credit și fondurile de asigurări centralizate;
e) între agențiile financiare și de credit ale statului, pe de o parte, și indivizi - pe de altă parte, în legătură cu atribuțiile acestuia pentru efectuarea de plăți către stat (active financiare municipale) (în buget, fondurile extrabugetare de încredere).
Această clasificare este efectuată de către părți ale unei relații. clasificări posibile și alte criterii, cum ar fi conținutul relațiilor financiare, activitățile financiare, etc. metode O varietate de abordări pentru clasificarea relațiilor financiare adâncește puncte de vedere cu privire la obiectul dreptului financiar.
Normele de drept statelor financiare principiile generale și forme de activitate financiară a autorităților statale și locale, metodele de acumulare a fondurilor la fondurile de bani de stat și municipale, de tipul celor utilizate pentru a genera aceste plăți de fonduri, procedura de colectare a acestora. Ele reglementează, de asemenea, procedura de obținere și utilizare a fondurilor de stat și municipale, sursele de resursele financiare ale fondurilor de stat și municipale, sursele de formare a resurselor financiare ale întreprinderilor de stat și municipale, organizații, instituții, etc.
Prin reglementarea acestor relații, norme de drept financiar stabilite drepturile și obligațiile organelor de stat, auto-guvernare organisme, întreprinderi, instituții locale și cetățeni.
Claritatea reglementarea juridică a relațiilor financiare este importantă nu numai pentru a asigura buna organizare a activității organelor de stat, auto-guvernare locală, dar, de asemenea, să respecte interesele statului, municipalități și cetățeni, întreprinderi, organizații, instituții, și în cele din urmă - la starea îndeplinește funcțiile sale .
Legea financiară în curs de dezvoltare din România reflectă noile condiții economice și politice din țară. Dezvoltarea sa poate fi observată după cele mai semnificative tendințe.
În primul rând, modificări ale normelor financiare și juridice care decurg din tranziția către o economie de piață. Acum, aceste reguli se bazează pe principiul egalității drepturilor subiecților indiferent de proprietate, și, în consecință - obligațiile financiare față de stat și de municipalități, drepturile la protecția intereselor lor legitime, independența entităților de afaceri, etc. Trebuie remarcat, iar punctul central al instituțiilor financiare și juridice pentru a stimula producția, utilizarea lor pentru reglementarea economiei, și altele.
În al doilea rând, creșterea responsabilității (financiare) materiale pentru infracțiuni în domeniul finanțelor. Acest lucru se aplică și în cazul răspunderii organismelor publice care desfășoară activități financiare.
În al patrulea rând, dreptul financiar reflectă evoluția în relațiile federative ale României și autonomiei locale. Schimbări în regulile sale care vizează creșterea rolului actorilor români, creșterea independenței și sfere de reglementare. În același timp, aceeași orientare a drepturilor financiare pot fi notate în raport cu autoritățile locale. Nu numai membrii Federației, dar autoritățile pot adopta regulamente care reglementează relațiile financiare în limitele lor teritoriale respective (de exemplu, dispoziții privind impozitele și taxele locale).
Și, în sfârșit, a cincea, normele financiare și juridice care garantează autoritatea organelor de stat în domeniul finanțelor, reflectă principiul separației puterilor în stat.
2. Caracteristici ale metodei de drept financiar
Identificarea caracteristici ale metodei de reglementare juridică a relațiilor financiare, așa cum, într-adevăr, orice alte practici ale industriei, prin definirea specificității sale.
Metoda de drept financiar este un instrument independent, original al reglementării juridice, specificitatea, care este evident în natura sa putere-proprietate, datorită particularităților obiectul acestei ramuri de drept, precum și o legătură directă cu politica financiară a statului 1.
Deoarece caracteristicile esențiale ale metodei de drept financiar, ce o deosebește de alte metode de reglementare juridică a industriilor publice bazate, trebuie subliniat următoarele:
c) influența politicii financiare de stat în metoda de drept financiar se manifestă în existența unor relații mai puțin stricte de putere subordonată între subiecții relațiilor financiare. Subordonarea acestor subiecți are loc exclusiv în colectarea, distribuirea și utilizarea fondurilor publice și este caracterul flexibil, funcțional;
g) cerințele politicii financiare a statului care vizează punerea în aplicare a principiilor de management financiar publice echilibrate și eficiente au un impact direct asupra metodei de drept financiar, ceea ce permite o anumită independență a domina subiecți în alegerea formelor și aplicații concrete care le sunt conferite obligațiile financiare și juridice, precum și posibilitatea transmiterea competențelor organelor de stat (autorități locale), non-statale (nemunitsipal NYM) organizații, iar în unele cazuri - pentru persoane fizice;
d) tendințele generale în politica financiară publică modernă se reflectă în tendințele liberale de dezvoltare a metodei de drept financiar, permițând combinarea controlului statului de a interveni în funcționarea sistemului financiar cu elemente de auto-reglementare a segmentelor sale individuale. Specificitatea metodei dreptului financiar se reflectă în combinația unică a metodelor de reglementare juridică: un îndatoritor pozitiv, permisiune, interdicție, acord, consultanță juridică, stimulente, contractuale și reglementările legale.
O trăsătură specifică a metodei financiare și juridice este faptul că, cu ajutorul său există un regulament și protecția unuia dintre interesele strategice ale oricărui stat -Furnizarea stabilitatea financiară și solvabilitatea. Acesta este motivul pentru apariția și punerea în aplicare a relațiilor care sunt în curs de dezvoltare cu privire la acumularea, distribuirea și utilizarea fondurilor entităților de drept public, ar trebui să fie sub controlul statului și să fie supuse unor reglementări legale stricte în vederea unei gestionări mai eficiente a fondurilor publice de fonduri.
Metoda de drept financiară determină participanții inegalității dominante ale raporturilor juridice financiare caracterizate subordonare în principal funcțională a unuia dintre subiecți. În același timp, participanții relațiilor financiare complexe, care apar în domeniul gestiunii bugetare, este experimentat prin faptul că nu numai subordonarea funcțională, ci și instituțional, permițând în același timp îndeplini funcțiile entităților conducătoare și subordonate.
O trăsătură distinctivă a metodei de drept financiar este posibilitatea de „transfer“ al autorității asupra persoanelor juridice și fizice, organisme non-guvernamentale (autorități publice) și, respectiv, funcționari.
Metoda de lege financiară permite utilizarea metodei de permisiuni pentru reglementarea juridică a relațiilor financiare, cu toate acestea, nu pune participanții pe picior de egalitate. Natura legal elemente de legătură desemnate își păstrează proprietățile de subordonare imperativă ca opțiuni permise imputernicit înscrise în cadrul unor constrângeri de reglementare.
reglementarea contractuală și legală este, de asemenea, o parte integrantă a reglementării juridice a raporturilor financiare. Acordurile financiare și juridice se numără printre contractele de drept public și sunt caracterizate prin caracteristici juridice specifice, le izolează într-un grup separat de instrumente financiare și juridice (contracte de drept public sau financiar).
Printre caracteristicile esențiale ale instrumentelor financiare și juridice sunt următoarele:
a) contractele financiare care urmează să fie încheiat între participanții la relațiile financiare, și pe partea uneia dintre ele acționează ca agenție de stat a corpului guvernului federal sau sub-federale sau locale, înzestrate cu autoritate și putere financiară;
b) contracte financiare sunt încheiate în cadrul activității financiare a autorităților de stat și locale și au ca scop unul dintre cele trei obiective principale: colectarea, distribuirea și utilizarea fondurilor de stat și municipalități;
c) baza pentru încheierea acordului financiar este, de regulă, prescripția standard a organului de stat cu autoritățile relevante și competența financiară.
Astfel, metoda de drept financiar este un set divers de moduri de reglementare juridică a mecanismului prin care apariția și circulația relațiilor financiare, definește trăsăturile statutului juridic și modul de a proteja drepturile și interesele participanților acestor relații.
Metoda de bază a reglementării financiare și juridice - imperativul, reflectate în reglementările guvernamentale una participante relații financiare din partea altora, care acționează în numele statului sau municipalități și înzestrate în acest sens, autoritatea relevantă. Astfel de proprietăți o metodă și o serie de alte domenii de drept, cum ar fi administrativ. Dar normele financiare pe care le are specificul conținutului său specific, precum și în cercul organelor abilitate de stat la puterea de acțiune.
Referințe