6. Conceptul de competență. Spre deosebire de competența Institutului de competență
Regulile definesc competența de competență specifice instanțelor de jurisdicție generală să judece cauze civile în primă instanță. Luând declarația de cerere și determinarea cauzei civile aflate sub jurisdicția instanțelor, judecătorul trebuie să decidă care dintre sistemul judiciar al instanțelor este competentă. Astfel, competența reprezintă instituția procedură a cărei norme care reglementează diferențierea între competențe specifice sistemului de instanțe judecătorești.
Conceptul de competență ar trebui să se facă distincție între noțiunea de competență. Normele privind competența determină instanțele specifice privind competența în cadrul sistemului judiciar de a auzi și de a determina un caz civil special, și a regulilor de competență delimita competența instanțelor de jurisdicție generală ca un singur sistem de alte instanțe (arbitraj), precum și alte agenții guvernamentale și organizații cu dreptul de a asculta și de a determina anumite probleme de drept.
La instituirea cazuri civile (acceptarea cererilor de către judecător), este important să se determine atât jurisdicția cauzei și jurisdicția acesteia. Condiția pentru apariția de procedură civilă într-un anumit litigiu este decizia unui judecător al problemelor bilaterale: a) în cazul în care soluționarea unui anumit litigiu este de competența instanței (competența) și b) ce instanțe specifice trebuie să judece cauza (competență). Competența - o instituție (organ de drept), care reglementează relevanța instanțelor subordonate cazuri competența unei anumite instanțe a sistemului judiciar de a soluționa în primă instanță.
9. Baza și ordinea de transfer al cauzei de la o instanță la alta. Consecințele încălcarea regulilor de competență.
Motivele și procedura de transfer al cauzei de la o instanță la celălalt element reglementat. 33 GIC RF. Aspectele legate de competență și de competență a cauzelor civile în instanțele de jurisdicție generală se soluționează atunci când se face cererea. Problema acceptării unei cereri este permisă de către un singur judecător. Recunoscând cazul competenței sau a lipsei de competență, instanța de jurisdicție generală a judecătorului respinge cererea, printr-o determinare cu indicarea obligatorie a instanței, care trebuie să fie depusă în acest proces. Declarația de cerere, împreună cu documentele anexate și o copie a determinării judecătorului restituie reclamantului. Definiția de mai sus a judecătorilor pot fi atacate de către părțile interesate. Atunci când se analizează o instituție de transfer de caz de la o instanță civilă la o altă instanță ar trebui să aibă în vedere faptul că instanțele o legătură cu privire la conținutul și sfera de competență egală. Acest fapt joacă un rol important în a decide dacă să trimită cauza unei alte instanțe.
Ca regulă generală cazul la Curtea, în conformitate cu normele de competență ar trebui să fie permise pe fond, chiar și în viitor, a devenit competența unei alte instanțe. Cu toate acestea, în curs de pregătire sau procedurile judiciare pot prezenta fie circumstanțe, să fie o dovadă de necesitatea de transfer a cauzei la o altă instanță.
Curtea a trimis cauza la o altă instanță în cazul în care:
1) respondentul, locul de reședință sau locul de care nu a fost cunoscut înainte, a depus o motiune de a transfera cauza instanței de la locul său de reședință sau locul aflării sale;
2) Cele două părți au declarat o cerere de examinare a cauzei în funcție de locația majorității probelor;
3) în cadrul procedurii în fața instanței a arătat că a fost dus la producerea unei încălcări a regulilor de competență;
4) după îndepărtarea unuia sau mai multor judecători, sau din alte motive, înlocuirea judecătorilor sau a procedurilor în această instanță devine imposibilă. Trimiterea la acest caz este efectuată de către o instanță superioară.
Pentru a transfera cazul la o altă instanță sau refuzul de a transfera cazul la o altă problemă instanță o hotărâre a instanței la care poate fi depusă plângerea privată. Sesizarea la o altă instanță se efectuează după expirarea recursului acestei definiții, în cazul unei plângeri - după emiterea deciziei instanței privind renunțarea la recurs. Cazul menționat de la o instanță la alta, ar trebui să fie luate în considerare de către instanță în care este îndreptată. În acest caz, între cele două pot fi dezacord cu privire la care dintre ele ar trebui să judece cauza. Pentru a evita birocrația la transferul cauzei și să furnizeze în timp util și rapid considerare și rezoluția sa, în esență, legea a stabilit că în cazul menționat de la o instanță la alta în conformitate cu normele de competență, sub rezerva acceptarea necondiționată a producției instanței la care este îndreptată. Disputele competenței între instanțele din România nu este permisă (clauza 4 din articolul 33 al CPP al RF).
În virtutea partea 1 a articolului 47 din Constituție, nimeni nu poate fi lipsit de dreptul de a fi audiat în instanța de judecată și judecătorul sub jurisdicția căruia se află cauza intră sub incidența legii.
Încălcarea regulilor de competență în cadrul procedurilor civile este motivele absolute de anulare a hotărârilor, indiferent dacă aceasta a condus la încălcarea de permisiuni incorecte pe fond sau nu (partea 1 din st.330, partea 2 al articolului 364 revendicării 1, art. 387 Codul de procedură civilă).