Suntem de acord că includerea instituțiilor în istoria permite să facă o prezentare mult mai bine decât fără instituții, deoarece (povestea) ne apare ca un continuum și coerența schimbărilor instituționale, de exemplu sub forma unei evolutive „[13, p.167].
În teoria economică, există două abordări principale la evoluția instituțiilor. Conform uneia dintre aceste instituții apar în mod spontan bazat pe interesele personale ale persoanelor fizice. A doua abordare se bazează pe apariția instituțiilor pe care instituțiile sunt rezultatul intenției deliberate. Unii actori au o anumită influență (Parlamentul, dictatorul, proprietarul) poate crea propria structură instituțională în vederea realizării unui anumit scop.
Definiția antreprenoriatului necesită ea corelarea cu realitatea societății „, în fiecare etapă de dezvoltare economică a unei țări generează o caracteristică a timpului său de afaceri specificitate. În acest sens, în fiecare etapă a dezvoltării de opinii teoretice cu privire la antreprenoriat subliniază tocmai acele caracteristici care sunt cel mai deplin și cu acuratețe reflectă natura activității într-un mediu economic specific ... „[10, p. 17].
Pe scurt, definiția poate fi formulată după cum urmează: antreprenoriatul ca un sistem economic este o instituție fundamentală a economiei de piață, și exprimă forma de realizare economică a reproducerii proprii subiectului, în care, bazat pe piață (de exemplu, competitiv) mecanismului, în cooperare cu condițiile economice și instituționale ale societății, o nouă cererea de consum, care este o utilitate publică.
Instituțiile, ca o parte a culturii, formează preferințele, comportamente, metode de organizare a afacerilor. Este important să se țină seama de caracteristicile istorice ale evoluției instituțiilor, precum și impactul acestora asupra normelor și mecanismelor de organizare a schimbului pieței locale. Instituții semnificative tocmai pentru că formarea și funcționarea unui ordin economic, care au stabilit limitarea pe termen lung și formează modele de comportament stabil agenților economici [7, 52].
Istoria națională ne oferă un material util, care vă permite să evidențiați legile importante ale funcționării și dezvoltarea instituțiilor economice în economia românească. Un exemplu de istorie românească poate servi activitatea economică și antreprenorială a vechii credincioși care urmează anumite instituții informale, cum ar fi o anumită etică economică [6, p.86].
Din punct de vedere istoric, așa cum se menționează în G. K. Ginsa [8, p.47], bazat pe studiul diferitelor documente istorice din trecut, antreprenorii au fost primii proprietari. Ei au acționat pe propria cheltuială, riscând proprietatea lor, astfel încât conceptul de antreprenor a fost conectat cu ideea de proprietate.
Procesul de creare și instituții de modificare depinde de cultura și valorile dominante, care sunt formate în cadrul comunităților etnice. Deci, pe teritoriul Siberiei în secolele XVI-XIX. Structura istoric multi-etnică a populației. Ca parte a grupurilor etnice au format propria lor cultură, inclusiv cultura antreprenoriatului. Este important să se aibă în vedere faptul că o nișă etnică ar putea forma mai multe tipuri de culturi economice, de exemplu, într-un mediu velikorumynskogo țărani, cazaci, vechi-credincioși.
Antreprenoriat, ca orice fenomen, creat pe baza unor purtători de conviețuire culturale și istorice ale anumitor valori și viziuni asupra lumii, încorporează caracteristicile și caracteristicile specifice ale societății în care se dezvoltă [1], P.52.
În contextul acestei lucrări din urmă dispoziție este deosebit de importantă, deoarece, în opinia noastră, cultura unei anumite societăți este un factor cheie în modelarea caracteristicilor de afaceri în stat. D. Nord cu privire la importanța caracteristicilor culturale și istorice în procesul unei persoane scrie: „regulile formale pot fi schimbate peste noapte de deciziile politice și juridice, constrângerile informale încorporate în obiceiuri, tradiții și coduri de conduită, mult mai puțin sensibile la efort uman conștient. Aceste constrângeri culturale nu conecta doar trecutul cu prezentul și viitorul, dar, de asemenea, să ne dea cheia pentru înțelegerea căilor de dezvoltare istorică „[13, p.21].
V. A. Gelman notează că „fiecare cultură poate fi găsit instalat pe o atitudine activă față de lume, activitățile, dezvoltarea economică, acumularea de bogăție, dar ele sunt construite în mod diferit în sistemul comun al orientărilor valorice, și, prin urmare, în structura culturii“ [9, p.54].
Sistemul are întotdeauna un scop, obiective, și funcția sa principală utilă. În orice sistem suficient de mare număr de funcții, dar nu toate sunt egale: unele dintre ele sunt de bază, pentru punerea în aplicare a, care este creat sistemul, și de sprijin, care asigură funcții esențiale, contribuie la păstrarea viabilității sistemului în sine.