1. Sistemul de control al întreprinderii agricole 4
2. Sistemul de Informații 9
Referințe 20
1. Sistemul de management al întreprinderilor agricole
Factorul determinant pentru dezvoltarea și funcționarea eficientă a complexului agro-industrial din România este activitățile de succes ale constituenților săi - întreprinderile agricole ale țării. Este evident că activitatea întreprinderilor agricole afectează în mod semnificativ sistemul de control al producției agricole existente. Schimbări în managementul politicilor publice în uneori agribusiness mai importante decât nivelul resurselor industriei. retragerea statului din optimizarea proporțiilor inter-ramură de alte funcții ale sale în domeniul economiei, promovarea importurilor de produse alimentare, schimbarea frecventă a regulilor de joc, creând alte obstacole în calea agriculturii interne ar putea duce la falimentarea industriei, indiferent de nivelul resurselor sale de echipamente [194].
Efectivă este sistemul de control, ceea ce creează condiții favorabile care atinge obiectivele echipei de producție în momentul optim în costuri optime cantitative și calitative indicatori și resurse. Eficiența managementului arată măsura în care sistemul controlat realizează obiectivele. Acesta vă permite să evalueze acest proces, caracterizează viteza de deplasare a scopurilor și valoarea costurilor.
Există trei opțiuni, o modificare a sistemului de control al producției agricole la uzina duce la creșterea eficienței sale [195]:
Reducerea costurilor de administrare, la efectuarea controlului constant sau îmbunătățite (eficiență și aparate de management al eficienței codurilor);
Îmbunătățirea calității managementului, la costuri constante de gestionare a volumului;
O ușoară creștere a costului aparatului administrativ al întreprinderii, însoțită de o creștere semnificativă a calității indicatorilor de guvernare.
Noțiunea de cost-eficiență a măsurilor de îmbunătățire a sistemului de management al întreprinderii conține un set de factori interconectați. În efectuarea evaluării ar trebui să urmeze principiul conform căruia orice transformare în sistemul de control ar trebui să conducă în sistemul de producție [196].
Ca urmare a beneficii economice pentru îmbunătățirea structurii de management organizațional se realizează prin:
Reducerea complexității exercitării funcțiilor de control prin eliminarea excesivă, neobișnuite și funcțiile duplicat, comunicații, documentație;
Reducerea costurilor ca urmare a determina cea mai eficientă metodă de efectuare a funcțiilor de control;
Reducerea complexității personalului administrativ costurile privind transmiterea de informații în timpul procesului de prelucrare a acestuia în unitățile de întreprinderi;
Creșterea productivității muncii personalului administrativ realizat prin eliminarea pierderii de timp cu privire la munca neproductiv de lucru;
Reducerea timpului ciclului de prelucrare a totalității care circulă în managementul documentelor prin minimizarea cantității de timp inter-operare;
Reducerea numărului total de personal administrativ.
Efectul economic în sfera producției ca urmare a unor măsuri de îmbunătățire a structurii organizatorice a managementului se realizează prin:
Reducerea downtime în producție;
Reducerea costurilor de non-producție;
Reducerea orelor suplimentare;
Reducerea cantității de stocuri excedentare de resurse materiale;
Îmbunătățirea eficienței managementului producției;
Reducerea costurilor de producție;
creșterea productivității.
În multe întreprinderi, sistemul de control existent este compus fără studiu științific propriu-zis [197]. dezavantajele tipice ale acestui sistem sunt formalizare excesivă a structurii organizatorice și incapacitatea sa de a răspunde rapid la schimbările din mediul extern, precum și volumul mare de lucru al consiliului administrativ al întreprinderilor, ca urmare a concentrării de cele mai multe link-uri la acesta, ceea ce reduce eficiența managementului, prezența deputaților și a specialiștilor din ferme cu încețoșată și intervalele suprapuse de responsabilitate . Rămâne nivelul insuficient de pregătire de calitate a managerilor și specialiștilor din diferite niveluri economice ale guvernului într-o economie de piață, care este principala cauza de incertitudine în obținerea veniturilor din activitatea industrială, în special în cazurile în care acestea pun salariile lor, în dependență de performanță subordonată ei subdiviziunilor și inhibă trecerea unități agricole primare de calcul comercial cu formarea unui venit rezidual [19 8].
Reduce eficacitatea managementului, sau lipsa unei prezențe formale în întreprinderile agricole din (marketing) departamente moderne financiare și economice și managerii respectivi, care poartă răspundere personală pentru rezultatele activităților economice ale întreprinderilor. În plus, unele gospodării există o reticență de „transparență“, a fluxurilor financiare ale întreprinderilor. Efectivul de personal nu numai ferme, ci și administrațiile locale, regionale adesea nu dispun de un număr de funcționari importanți, inclusiv de marketing, avocat - consulat, un specialist în domeniul tehnologiei informației. Lipsa lor presupune consolidarea nu capetele rămase funcțiile lor inerente, ceea ce reduce în mod natural eficiența managementului, în ciuda unor economii.
Studiile au arătat că multe ferme nu ating combinația optimă de interacțiune și coordonare a structurilor organizatorice de management, care afectează eficiența funcționării acestora. Nu există nici o legătură directă între strategia organizațională și strategia de management. Necesare pentru a justifica formarea unor structuri organizatorice, care este deosebit de important în adaptarea întreprinderilor agricole la condițiile de piață de gestionare.