1.2. clasificarea taxelor
Sub taxa se referă la o obligatorii, plățile individuale de grant de la organizații și persoane sub formă de înstrăinare care le aparțin de drept de proprietate, managementul economic sau cash management operațional pentru a asigura activitățile financiare ale statului sau municipalități.
Prin colectarea a însemnat contribuția obligatorie percepute pentru companii și persoane fizice, plata, care este o condiție a Comisiei în legătură cu plătitorii de taxe de către organele de stat, autoritățile locale, alte organisme legal autorizate acțiuni semnificative. De exemplu, acordarea anumitor drepturi și autorizații (licențe).
Semne de următoarele impozite:
- publice și non-caracter.
considerat a stabilit dacă Brut subiectele identificate (contribuabili) și elemente.
Elementele obligatorii ale taxei:
- obiect (venituri, proprietăți, bunuri);
- Rata taxei pe valoarea (cotă);
- Perioada fiscală (lună, trimestru, an);
- ordinea si termenele de plata a taxei.
Impozitele și taxele sunt clasificate în funcție de diverse criterii:
1. Într-un procedeu de îndepărtare a două tipuri de impozite:
- Impozitele directe sunt percepute în mod direct pe venit și proprietate (impozitul pe venit, impozitul pe proprietate, impozitul pe venit);
- impozitele indirecte sunt stabilite sub forma de suplimente la prețul sau tariful. plătitor final al acestor taxe în favoarea consumatorului (TVA, accize, taxe vamale).
2. impactul taxelor sunt împărțite în:
- Proporțional - taxele, ale căror tarife sunt stabilite la un procentaj fix la venitul sau valoarea proprietății;
- progresivă - sunt impozite ale căror rate crește cu o valoare a obiectului impunerii în creștere;
- degresivă sau regresiv - o rată de impozitare, care scade cu valoarea obiectului impunerii în creștere.
3. diferă în scop:
a) impozitele generale - veniturile din care nu sunt atribuite zone individuale ale cheltuielilor de stat (impozit pe venit, TVA, impozit pe venit);
b) etichetate () fiscale specifice - sunt alocate (impozitul funciar, prime de asigurare).
4. Pe obiectul plății eliberării:
a) taxele impuse persoanelor fizice;
b) taxele impuse persoanelor juridice.
5. Potrivit obiectului de impozitare este împărțit:
- taxele de resurse (plăți de închiriere);
- impozite percepute asupra veniturilor sau a veniturilor;
- taxele de consum.
6. Potrivit sursei de plată există:
- taxe care pot fi atribuite veniturilor individuale;
- taxe care pot fi atribuite costurilor de producție și de circulație;
- taxele incluse în rezultatele financiare;
- taxele percepute asupra vânzărilor.
7. În plinătatea drepturilor de utilizare a veniturilor fiscale recuperate:
a) propriile taxe (fixe);
b) taxele de reglementare (distribuite între bugetele.
Există 3 modalități de colectare a taxelor:
1. Cadastru (se utilizează inventare, registre adică conțin clasificarea tipică a obiectelor prin caracteristicile lor externe). Se aplică în terenuri, clădiri, terenuri.
2. Sursa (perceput la venituri de către contribuabil).
3. Declarații (depunerea declarațiilor fiscale).