Imaginea de om ca un set de instincte, impulsuri, un conflict apare în psihanaliză.
Conform conceptului de CG Jung. tip psihologic uman în principal orientată spre exterior mondial, mixer, activ, numit extrovertit. Motivul pentru acest concept este reprezentat în lucrarea lui CG Jung „Tipuri psihologice“ (1921).
Conceptul Existențialism, care poziționează o persoană este lipsită de orice natură în condițiile în care definește existența sa personală. Omul nu este determinat de nimic, el „nu este nimic altceva decât proiectul în sine“ (Sartre, „Existențialismul - un umanism“).
Pentru existențialismul Negația natură socială și istorică caracteristică a individului
Tehnicieni experiența existenței omului în existențialism este existențială:
Conceptul de „existențială“ a fost introdus de către Martin Heidegger. Principalele caracteristici ale ființei umane - membrele sale, care este perceput de către persoana (aceasta este singura ființă care știe de moartea lui) - „frică“: structura ființei umane în ansamblu. Heidegger descrie ca fiind „grijă“, care conține măsurarea trecut, prezent și viitor - „timp“; nemulțumirea față de un om - „greață“; „Libertatea“ - adevărata existență a omului, care este posibil prin înțelegerea unui om al membrelor și istoricității.
Esența omului ca o problemă
Cea mai acută „dualitatea“ a naturii umane manifestate în antinomia (contradicție) a minții și a corpului. Omul ocupă un loc de mijloc în univers, care combină o varietate de forțe care există - zonele joase naturale și divine, și de mare, „pământul“ și „cerul“, ceea ce face esența persoanei antinomice, care cuprinde proprietăți opuse și caracteristici: unul - din cauza sale fizice organizație, alta - conștiință, spirit.
Persoana ca o unitate a două substanțe - minte și corp - apare în filozofie
Descartes. El a pus bazele paralelismul psihofizic a filozofiei New Age.
Potrivit iraționalism. care fuzionează de sine individuale și lumea, probabil, compasiune.
Budism, creștinism, voluntarismul cred că compasiune, sau empatie, acționează ca o atitudine universală a lumii și este baza moralității, deoarece aceasta conduce la realizarea identității tuturor lucrurilor