partener al departamentului de audit al companiei „KPMG“
Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (International Accounting Standards Board, IASB) a adoptat recent un nou standard - IFRS 1 „Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară“, care permite de a simplifica în mod considerabil tranziția la IFRS din ordinul anterior. Noul standard a fost elaborat ținând cont de experiența companiilor deja de raportare în conformitate cu IFRS și introduce o serie de prevederi prin care companiile se pregătesc pentru trecerea la IFRS va fi capabil de a economisi timp și pentru a reduce, eventual, costurile necesare pentru a pune în aplicare o astfel de tranziție. Acest articol descrie procesul de tranziție de fază, în conformitate cu noul standard. O atenție deosebită este acordată dispozițiilor care sunt susceptibile de a avea de a utiliza organizațiile românești.
Utilizați walkthroughs:
Determinarea datei bilanțului și data tranziției
Data trecerii la IFRS este, de asemenea, referire la data bilanțului de deschidere la data societății ar trebui, în conformitate cu forma de deschidere IFRS echilibru, care va servi ca bază pentru contabilitate viitoare și de raportare în conformitate cu standardele internaționale.
Deoarece standardele românești de contabilitate nu sunt conforme cu IFRS în mai multe moduri, soldurile de deschidere la data tranziției, nu se poate lua doar acele bilanțuri, care sunt formate pe activele, pasivele și capitalurile proprii în contabilitatea românească. Bilanțul de deschidere este necesară pentru a forma data de tranziție, astfel încât informațiile pe care le conține este în conformitate cu cerințele IFRS. Acest lucru se poate realiza în trei etape.
Etapa 1: Determinarea activelor și pasivelor în conformitate cu IFRS
Compania ar trebui să analizeze toate activele și pasivele sale la data trecerii la IFRS, indiferent dacă acestea vor fi recunoscute în bilanț, în conformitate cu normele contabile românești sau nu. În cazul în care aceste articole, în conformitate cu IFRS pot fi recunoscute ca active și pasive, acestea vor fi reflectate în bilanțul de deschidere, dacă nu, atunci ele nu sunt reflectate în bilanț.
Ca și în rusă și IFRS IAS și IFRS sunt numite, apoi mai târziu în revista noastră, referindu-se la IFRS, vom folosi denumirea IFRS (IFRS) pentru a evita confuzia.
Potrivit companiilor românești normele de contabilitate nu sunt obligate să întocmească situații financiare consolidate, adică activele și pasivele societăților subsidiare nu pot fi incluse în declarațiile din România. În schimb, aceasta reflectă investițiile în filiale ca o investiție financiară, adică la cost. În tranziția la IFRS, Societatea este obligată să pregătească bilanțul de deschidere consolidat, care este, de a combina declarațiile ale filialelor sale și să reflecte activele și pasivele lor.
Conform normelor contabile romanesti, companiile pot crea o rezervă pentru cheltuieli viitoare privind repararea mijloacelor fixe. În conformitate cu IFRS, aceste dispoziții nu sunt permise, astfel încât acestea nu sunt incluse în bilanțul de deschidere.
Svetlana Sidorova, vicepreședinte pentru Finanțe, Vladislav Pogulyaev, vutrennnego Șef al Departamentului de Audit, controlul consolidat IFRS și raportare, Maria Sukonkina, Șef al Departamentului de IFRS al conturilor consolidate (compania OJSC „AK Transnefteprodukt“, București)
Sergey Omelchenko, controlor financiar TD "Crossroads"
În tranziția la IFRS, toate activele și pasivele companiei noastre, inclusiv în contabilitatea românească, au fost incluse în bilanțul de deschidere în conformitate cu IFRS. Pe lângă acestea, am reflectat anumite obligații care nu erau în raportarea română, o astfel de prevedere pentru plata concediului.
La elaborarea IFRS pentru prima dată, companiile au de obicei probleme cu clasificarea și evaluarea activelor și pasivelor în conformitate cu IFRS. Acest lucru se datorează faptului că în cazul în care, înainte de trecerea la IFRS firmei a lucrat destul de mult, echilibrul poate fi supraîncărcat cu conturi de primit și de plătit, de valori mobiliare și alte active și pasive de origine străveche. Pentru a înțelege dacă este sau nu un obiect pentru compania active sau pasive, este necesar să se studieze istoria achiziției sale și mișcarea în continuare. dificultăți mari, tind să apară în evaluarea activelor fixe care au funcționat timp de decenii. În plus, perioada implicită a lăsat amprenta asupra capitalului de lucru al companiei. De exemplu, multe companii au asupra echilibrului proiectului de lege, care ar putea fi utilizate pentru diferite scopuri. Un proiect de lege poate reflecta funcționarea creditului, dar există cazuri în care instrumentul poate fi clasificate ca active fixe. De exemplu, în cazul în care societatea știe că banii plătiți sub proiectul de lege nu va, dar are capacitatea de a utiliza în mod liber principalele mijloace de sertar. În acest caz, compania are de fapt nici facturi, ca mijloc principal, deși nu este formalizată și dreptul de proprietate. O altă problemă comună este prezența neînregistrată în contabilitatea românească a anumitor active și pasive (de obicei, din cauza lipsei de documente adecvate din cauza confuzie în timpul perioadei de tranziție de la începutul anilor '90).
Etapa 2. Evaluarea activelor și pasivelor
Odată ce compania a identificat toate activele și pasivele care ar trebui să fie reflectate în bilanțul de deschidere, trebuie să evalueze activele și pasivele în conformitate cu IFRS.
În conformitate cu PBU 18/02 „Contabilizarea impozitului pe profit“, compania a recunoscut o datorie privind impozitul amânat în bilanț, format prin normele contabile românești. În conformitate cu IFRS, impozitul amânat este, de asemenea, să fie recunoscută, prin urmare, această răspundere este inclusă în bilanțul de deschidere. Cu toate acestea, din moment ce Pbu 18/02 nu coincide în totalitate cu standardele internaționale relevante și evaluarea activelor și pasivelor ale normelor contabile românești nu pot satisface evaluarea lor IFRS, valoarea impozitului amânat trebuie să fie ajustate în mod corespunzător pentru a se conforma cu IFRS.
Noul standard prevede mai multe excepții de la regulile generale, precum și rolul critic pe care îl joacă în evaluarea activelor și pasivelor incluse în bilanțul de deschidere. Companiile pot profita de aceste excepții, în cazul în care, în opinia lor, aceasta va facilita tranziția la IFRS. În continuare, considerăm că cele două cele mai importante pentru companiile romanesti.
În schimb stabilit în conformitate cu IFRS valoarea inițială a activelor imobilizate la data achiziției, societatea poate include principalele mijloace de deschidere a bilanțului la valoarea lor justă la data trecerii la IFRS (care vor fi acceptate ca lor „considerate“ valoare). Această abordare este de preferat pentru acele companii care doresc să maximizeze valoarea activelor lor în conformitate cu IFRS. Această excepție de asemenea, face sens pentru a utiliza în cazul în care valoarea inițială a mijloacelor fixe este dificil de determinat. Pentru a estima valoarea justă a activelor imobilizate compania poate invita un evaluator independent. Cu toate acestea, după valoarea justă a activelor imobilizate va fi determinată, societatea nu este obligată să reevalueze activele imobilizate în mod regulat în viitor.
Investiții în filiale
Conform situațiilor financiare IFRS ale filialei sunt consolidate de către societatea-mamă de la data preluării controlului asupra activităților sale financiare și economice ale societății, în scopul de a obține beneficii din astfel de activități. La această dată, societatea-mamă determină valoarea justă a activelor achiziționate și pasivelor și valoarea fondului comercial (sau fondul comercial negativ) referitoare la tranzacție.
În cazul în care controlul asupra societății a fost achiziționată în urmă cu câțiva ani, este de a determina valoarea justă a activelor achiziționate și pasive și fondul comercial este calculat retroactiv poate fi dificil sau chiar imposibil. În acest caz, IFRS permite să se calculeze fondul comercial ca diferența dintre ponderea societății-mamă în valoarea activelor și pasivelor filialei (din valoarea la care acestea sunt incluse în bilanțul de deschidere) și valoarea costurilor reale de achiziție de acțiuni într-o filială, așa cum este reflectată în situațiile financiare individuale ale societății-mamă.
Astfel, nu este necesar pentru a restabili funcționarea perioadelor anterioare, astfel, mult simplificată (în comparație cu cerințele anterioare), procedura de consolidare a situațiilor financiare ale filialelor.
Svetlana Sidorova, Vladislav Pogulyaev, Maria Sukonkina
Investițiile în entități asociate sunt evaluate folosind metoda punerii în echivalență. Cu alte cuvinte, valoarea lor a fost calculată ca ponderea grupului în activele nete ale Societății conform declarațiilor societății întocmite în conformitate cu standardele internaționale, inclusiv dividendele acumulate.
Etapa 3: Ajustarea capitalului propriu
De regulă, această diferență se reflectă în componența indicatorului „Rezultatul reportat“.
Soldul companiei, elaborat de normele contabile românești au fost următoarele:
Capital și rezerve
La data transferului întreprinderii a fost bilanțului de deschidere în conformitate cu IFRS, în care activele sunt incluse în evaluarea de 2,5 milioane de ruble. și pasive - 180 000 ruble. Valoarea activelor nete este acum la 2.32 milioane de ruble. și depășește valoarea calculată în conformitate cu normele contabile românești, până la 1,32 milioane de ruble. În trecerea la IFRS valoarea capitalului social al societății nu se schimbă, prin urmare, se reflectă în bilanțul de deschidere în valoare de 50 000 de ruble. De asemenea, compania nu se poate schimba valoarea fondului de rezervă și să-l includă în bilanțul de deschidere în evaluarea curentă a 50 000 de ruble. deoarece IFRS nu restricționează crearea de rezerve generale din cadrul capitalurilor proprii. În exemplul nostru, diferența care rezultă din reevaluarea activelor și pasivelor vor fi alocate în rezultatul reportat. Ca urmare, soldul întocmit în conformitate cu IFRS, este după cum urmează:
La sfârșitul perioadei de raportare (ruble).
Svetlana Sidorova, Vladislav Pogulyaev, Maria Sukonkina
În tranziția la IFRS, compania noastra numărate valoarea capitalului social prin indici de inflație și ajustat capitalul suplimentar în valoare excluse din reevaluările de active fixe. După aceea întreaga cantitate de capital a fost ajustat la valoarea activelor nete, diferența a fost înregistrată ca rezultatul reportat din anii anteriori.
Tranziția la IFRS finalizat
După ce compania a format bilanțul său de deschidere, aceasta reflectă în contabilitate și raportarea tranzacțiilor sau evenimente care au loc după această dată, în urma IFRS standardului.
Svetlana Sidorova, Vladislav Pogulyaev, Maria Sukonkina
În principiu, contabilitate declarații în conformitate cu IFRS pentru prima dată, în viitor, aproape că nu a schimbat procedura de preparare. Cel mai dificil - este de a dezvolta abordări și să adopte metode care vor fi utilizate la întocmirea situațiilor financiare IFRS, adică, să dezvolte o politică contabilă în conducerea contabilității, în conformitate cu standardele internaționale. Am dezvoltat o politică de contabilitate pentru fiecare înregistrări site-ului, determinată prin metodele de recunoaștere și evaluare a activelor și pasivelor. Cu aceasta în perioadele viitoare pentru a forma de raportare devine mult mai ușor.
Acum avem în vedere în paralel obiectele care dau naștere unor diferențe în contabilitate în conformitate cu IFRS și contabilitatea românească. Astfel, toate ajustările sunt înregistrate imediat. La întocmirea situațiilor în conformitate cu IFRS sunt luate soldurile în conformitate cu IFRS la începutul anului, a adăugat impuls, după cum se reflectă în contabilitate și ajustările românești. Acest lucru duce la reziduuri în conformitate cu IFRS la sfârșitul anului.
Standard Data intrării în vigoare
În ciuda simplității aparente a tranziției la IFRS, este necesar să se analizeze cu atenție toate operațiunile companiei, deoarece unele dintre ele pot provoca unele dificultăți. De exemplu, în unele cazuri, valoarea investiției în filiala poate să nu fie cunoscută, sau trecerea la IFRS poate fi realizată simultan cu restructurarea investiției în cadrul grupului (companii). Aceste întrebări au nevoie de o examinare atentă sau discuție cu consultanții înainte de începerea procesului de trecere la IFRS.
______________________________________________
1 Aici și mai jos este o experiență personală a companiilor românești care au făcut tranziția la IFRS înainte de adoptarea noului standard (material pregătit de editorii revistei).
Recomandarea privind metodica Management Financiar