Religie și stat
Funcționarea societății civile și a statului de drept este posibilă numai cu condiția libertății spirituale a tuturor membrilor societății. Prin urmare, libertatea de ideologie este unul dintre fundamentele esențiale ale sistemului constituțional.
Stabilirea unei ideologii de stat sau obligatorie este caracteristic statelor totalitare. Aceasta este însoțită de violență împotriva persoanei, lumea ei interioara. De interzicere a stat sau obligatorie ideologia nu este doar absența persecuției pentru angajamentul lor de una sau alta preceptele ideologice, dar, de asemenea, lipsa de beneficii și avantaje, în funcție de convingerile ideologice sau politice.
recunoașterea de către stat a pluralismului politic, pluripartitismul o consecință logică a ideologiei libertății, ca bază de ideologii comune oameni creează asociații, inclusiv partide politice, care sunt implicați în mod activ în procesul politic.
Statele proclamate democratic și legal, nu poate impune cetățenilor lor de religie de stat obligatorii sau respingerea obligatorie a religiei. Într-un stat laic, biserica este separată de stat, și anume, norme și reguli religioase nu sunt stabilite de către stat obligatorii, cu condiția egalitatea tuturor în fața legii, indiferent de atitudinea lor față de religie și credință. Statul nu are nici o preferință sau să susțină orice religie, să iasă în evidență de restul, dar nu interzice activitățile religioase (promovarea credințelor, educației religioase, ritualurile, culte), în cazul în care nu încalcă legea.
Într-un stat laic, educația religioasă este doar instituțiile ecleziastice, pe bază de voluntariat (de exemplu, școlile de duminică sub bisericile ortodoxe). În acest caz, părinții nu pot înlocui învățământul general de bază religioase care au, în conformitate cu art. 43 din Constituție ar trebui să dea copiilor lor pe baza standardelor educaționale de stat.
Legea federală menționată mai sus reglementează dreptul cetățenilor de a profesa orice religie în mod individual sau împreună cu altele, inclusiv prin crearea de asociații voluntare și pentru profesia și difuzarea asociațiilor religioase credință. Asociația religioasă este o asociație voluntară a cetățenilor din România și a altor persoane în mod permanent și reședința în mod legal pe teritoriul Federației Ruse, format în scopul profesiei comune și difuzarea de credință și cu semne adecvate acestui scop:
- Comisia de cult și a altor ritualuri religioase și ceremonii;
- predarea religiei și educației religioase a adepților săi.
În conformitate cu principiul constituțional al separării asociațiilor religioase din guvernul de stat:
Ea nu intervine în definirea atitudinii cetățenilor față de religie și afilierea religioasă, în educarea copiilor de către părinți sau persoane înlocuirea acestora, în conformitate cu convingerile lor, și luând în considerare dreptul copilului la libertatea de conștiință și libertatea religioasă;
Ea nu impune cu privire la asociațiile religioase care acționează în calitate de autorități publice, alte agenții guvernamentale, instituții publice și guvernele locale;
Ea nu intervine în activitățile organizațiilor religioase, în cazul în care nu contrazice această lege federală;
Acesta oferă educație laică în instituțiile de învățământ de stat și municipale.
Statul reglementează furnizarea de impozitare organizațiilor religioase și alte beneficii, oferă financiare, materiale și alte forme de asistență organizațiilor religioase în restaurarea, întreținerea și conservarea clădirilor și facilități, care sunt monumente istorice și culturale, precum și furnizarea de predarea disciplinelor generale în instituțiile de învățământ stabilite de organizațiile religioase în conformitate cu legislația românească în materie de educație.
Activitățile autorităților publice și guvernele locale nu sunt însoțite de ritualuri religioase și ceremonii publice. Funcționarii organelor de stat, alte agenții de stat și autoritățile locale, precum și personalul militar nu se pot folosi poziția lor oficială pentru formarea unei anumite atitudini față de religie.
În conformitate cu principiul constituțional al separării asociațiilor religioase din asociația religioasă de stat:
Este creată și își desfășoară activitatea în conformitate cu propria lor structură ierarhică și instituțională, selectați, să numească și să înlocuiască personalul lor, în conformitate cu propriile statute;
Ea nu îndeplinește funcțiile autorităților publice, altor agenții guvernamentale, instituții publice și guvernele locale;
nu participă la alegerile pentru organele puterii de stat și a autonomiei locale;
nu participă la activitățile partidelor politice și a mișcărilor politice, nu le acorda asistență financiară și alte.
Separarea asociațiilor religioase din statul nu atrage după sine restricții privind drepturile membrilor acestor asociații participă pe bază de egalitate cu alți cetățeni în gestionarea treburilor statului, alegerile pentru organele puterii de stat și a autonomiei locale, partidele politice, mișcările politice și a altor asociații.
La cererea organizațiilor religioase, autoritățile publice competente din România au dreptul de a declara sărbători religioase ca zile nelucrătoare (festive) în teritoriile lor respective.
O asociație religioasă poate avea statut de persoană juridică, au temple, case de cult, instituții de învățământ, proprietate religioasă și alte necesare în scopuri religioase.
Cetățean din România au dreptul de a înlocui serviciul militar prin serviciul civil de alternativă, în cazul în care serviciul militar contrazice convingerile sau religiei sale.
Credincioșii au posibilitatea de a efectua în mod liber ceremonii religioase, cum ar fi căsătoria, nașterea, venirea lui de vârstă, îngroparea, și multe altele, doar valoare juridică au doar documentele primite într-un birouri oficiale sau a altor organisme publice registru competente să elibereze astfel de documente.
Astfel, începând din țara noastră de recuperare culturală a conștiinței istorice, este imposibilă fără renașterea civilizației însăși. Și trebuie să recunoaștem că religia de mii de ani au servit ca baza oricărui istoric cunoscut civilizației este determinată de normele de relații care aparțin fiecăreia dintre aceste mase uriașe de oameni. O politică deliberată de distrugere a religiei duce în mod inevitabil la distrugerea fundamentelor civilizației.