Un notar atestă corectitudinea traducerii de la o limbă la alta în cazul în care are limbile corespunzătoare.
În acest caz, notarul stabilește identitatea interpretului și verifică acreditările acestuia.
Competențele unui interpret sunt verificate conform documentului care confirmă calificarea acestuia (diploma de învățământ, ordin pentru angajarea unui interpret etc.).
Dacă un document emis de instituții oficiale ale țărilor străine este prezentat pentru a depune mărturie despre corectitudinea traducerii, acest act notarial se efectuează numai dacă există o notă privind legalizarea acestuia pe document.
În cazul în care actele notariale (certificat tranzacției, mărturia de copii fidelitate, etc.), în același timp, a comis și traducerea într-o altă limbă, traducerea este plasată pe o coală cu originalul, ambele părți texte de alta, pe o singură pagină împărțită printr-o bară verticală, astfel încât textul original a fost plasat pe partea stângă, iar traducerea în dreapta. Traducerea trebuie să fie făcută cu întregul text al documentului tradus (inclusiv inscripția de identificare, inscripția de pe legalizarea documentului, etc.) și se încheie cu semnăturile. Sub traducere, semnătura traducătorului este plasată. O inscripție de certificare este prezentată în textul documentului și în traducerea acestuia.
Un notar atestă corectitudinea traducerii de la o limbă la alta și autenticitatea semnăturii traducătorului pe un document care îndeplinește cerințele legii.
Atunci când asistăm la o fidelitate de traducere a documentelor de la o limbă la alta traducere se face pe o foaie separată și este cusut cu documentul original, în scopul (cu excepția certificate de naștere, certificate de căsătorie, precum și diverse certificate, carduri de credit, permiselor de conducere și a certificatelor tehnice pentru vehicule ).
Dacă este necesar să se depună mărturie despre corectitudinea traducerii în mai multe exemplare pe un exemplar, se dovedește exactitatea traducerii, restul - sunt certificate conform regulilor aplicate documentelor atunci când notarul certifică copii ale documentelor.
Traducere, plasat într-un text separat de original, este atașat la documentul original, apoi enumerat, șir împreună semnătura notarului și ștampilate sigiliul acestuia.
23 Procedura de dovedire a momentului prezentării documentului.
Atunci când execută un act notarial pentru a certifica momentul prezentării documentului, notarul stabilește identitatea persoanei care a prezentat documentul. Apoi, pe documentul în sine se face o inscripție de identificare care indică timpul (ziua, luna, anul) prezentării și numele persoanei care la prezentat. La cererea unui cetățean, un notar indică orele și minutele prezentării documentului.
Dacă materialul este prezentat pe mai multe pagini, notarul trebuie să le cusă, să le numere și să le sigileze.
În cazul prezentării simultane a mai multor documente, inscripția de verificare se face pe fiecare dintre ele, iar taxa de stat se percepe pentru prezentarea fiecărui document. În acele cazuri în care documentul este întocmit pe mai multe pagini, notarul, făcând o inscripție de identificare, trebuie să-i strângă și să-i sigileze cu un sigiliu.
Aceste acțiuni notariale se găsesc rar în practică, însă acest lucru nu diminuează importanța acestora pentru protejarea drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor. Faptele juridice necontestate enumerate sunt verificate în cazurile în care depinde recunoașterea sau exercitarea drepturilor civile sau a intereselor legitime.