"O persoană nu locuiește în țară, ci în propria sa limbă. Limba maternă este patria noastră adevărată. " Emil Cioran, filozof român.
Limbajul străin fără practică este treptat uitat. Nu uitați, mai ales dacă ați fost foarte buni la ea, dar după câțiva ani de inactivitate, o limbă străină trebuie să "ruteze". Din fericire, este mult mai ușor să restaurați cunoștințele, apoi să învățați de la zero.
Dar este posibil să uităm limba maternă? O limbă care este construită adânc în conștiință, care este o parte din noi, fără de care este pur și simplu imposibil să ne imaginăm singuri? Utilizatorii Quora au discutat această problemă și au povestit despre povestea oamenilor separați de limba lor maternă. Am selectat și am tradus câteva povestiri.
Da, și nu durează mult. Este suficient să nu mai utilizați limba maternă și să renunțați la mediul lingvistic.
Ultimul meu fiu al menajerului sa mutat în Marea Britanie când avea 11 ani. Când a mers la școală, englezii lui au început să se îmbunătățească. În același timp, acasă, în ciuda faptului că aveau televiziune bulgară și așa mai departe. el a încetat să-și folosească limba maternă, cu excepția faptului că a auzit-o de la mama sa.
În doar cinci ani, băiatul și-a uitat limba maternă, singura limbă pe care o cunoștea înainte de a pleca în Marea Britanie.
Germana nu era limba mea maternă, dar am fost fluent în ea: am avut întâlniri de afaceri, am vizionat filme, am citit cărți în limba germană. Au trecut doar trei ani de când am încetat să mai trăiesc printre cei care vorbeau germana. Acum citesc bine în germană, înțeleg după urechi și scriu, dar pot să vorbesc doar cu pauze, înnebuniți. Este păcat.
Serina Kurahashi, prin educație Licențiat în lingvistică.
Din păcate, este într-adevăr!
Engleză este limba mea maternă. M-am născut și am crescut în state, am trăit în SUA până când aveam 18 ani, dar nu am locuit acolo timp de 7 ani. În prezent locuiesc în Mexic și nu am aproape nici o ocazie de a vorbi cu oamenii de limbă engleză. Încă mai ascult, citesc și gândesc engleza în fiecare zi, dar în ultima vreme mi-am dat seama că uit gramatica, ortografia și chiar și cuvintele simple!
A doua zi, nu mi-am putut aminti timp de o oră ce se numește:
Leagănul. Nu aș fi crezut niciodată că pot să uit cuvântul dintr-o copilărie fericită, dar sa dovedit că m-am înșelat.
Mătușa mea a părăsit Finlanda la vârsta de 20 de ani și locuiește în Germania de mai bine de 50 de ani. În Germania, aproape că nu are ocazia să vorbească finlandeză, în afară de comunicarea cu rudele, ceea ce se întâmplă foarte rar.
Iată schimbările pe care le-am observat în finlandeză:
- Ea nu a înțeles limba finlandeză mai bine.
- Pronunția aproape nu sa schimbat.
- Vorbește fluent limba finlandeză, dar frazele și gramatica germană alunecă prin discurs.
- Nu-și amintește cu greu câteva cuvinte. Își aduce aminte de ele, dar nu-și amintește în cursul discursului ei, pentru că o foloseste rar.
- În discurs există cuvinte și expresii finlandeze depășite, pentru că vorbește finlandeză acum 50 de ani.
- Chiar și atunci când vorbește limba finlandeză, discursul ei are multă sofisticare germană.
Mă îndoiesc că puteți uita complet limba maternă, dar cel mai probabil nu veți mai aminti cuvintele, nu veți observa idiomuri străine, gramatică, cuvinte și pronunții în limba maternă după o pauză lungă.
Sergio D'Argenio, vorbind 8 limbi, a studiat aproximativ 15 ani.
Limba este o abilitate pierdută, dar numai la o anumită limită. Dacă este posibilă uitarea limbii materne depinde complet de vârsta în care ați părăsit mediul în care se vorbește. Poate fi și o consecință a unei leziuni cerebrale.
Cu toate acestea, se demonstrează că chiar și persoanele care cunosc limbajul numai în copilăria timpurie pot să o restaureze ulterior, iar învățarea unei limbi străine schimbă structura creierului.
Anwesh Pati, în prezent cunosc 6 limbi: Oriya, Hindi, Engleză, Japoneză, Bengali, Assamese.
Da, din păcate, acest lucru este posibil.
Fiind un iubitor de limbi, am vrut să-i învăț cât mai mult posibil. Acum știu următoarele șase limbi (în ordinea descrescătoare a proprietății): Oriya (limba Orissa în India), hindi, engleză, japoneză, bengaleză, asameză (limba Assam din India).
Până de curând, m-am gândit că totul era în ordine. Dar, încercând să încep să învăț o limbă nouă, mi-am dat seama că uit pe cele vechi.
Să ne uităm la exemple.
Potrivit Wikipedia, în India există 447 de limbi vorbite, există 2 mii de dialecte. Limbile oficiale sunt hindi și engleza.
Aceasta este limba mea maternă, am studiat-o înainte de clasa a zecea. Oriya este un limbaj foarte vechi, unul dintre limbile clasice din India. După clasa a X-a, am încetat să citesc, să scriu în această limbă, gramatică etc., deoarece limba învățământului superior din țara mea este engleza.
Acum înțeleg că aproape am uitat cartea, cuvintele literare, fraze, chiar și ortografia! Îmi pare foarte rău să-ți uit limba. Dar asta, din păcate, este posibil. Acum lucrez la secțiunea Wikipedia din Oriya pentru a-mi aminti limba.
Folosesc în mod regulat această limbă. Dar când am început să învăț alte limbi, de exemplu japonezii, am observat că am început să uit gramatica și cuvintele în limba engleză. Îmi amintesc cuvinte, fraze, dar, din păcate, mai lent decât înainte.
Aparent, pentru a studia mai multe limbi înainte ca fluența să fie o sarcină foarte dificilă. Mai mult decât atât, deoarece limbile necesită studierea unui număr mare de cuvinte, cel mai probabil veți uita cuvintele dacă nu le mai folosiți în viața de zi cu zi. Este mai bine să menținem nivelul limbilor, folosindu-le într-un fel sau altul. De exemplu, Wikipedia se apropie de mine.
Timothy Chiu, mă oblig pe fiica mea să merg la o școală chineză o dată pe săptămână.
Părinții mi-au spus că prima limbă pe care am vorbit-o a fost chinezul Mandarin. Când aveam vreo doi ani, mama mi-a vorbit în dialectul chinezesc al chinezilor. În trei ani am început să învăț limba engleză pe un curs audio pe înregistrări. Până la vârsta de 10 ani, aproape că am uitat să vorbesc Mandarin.
Pentru o vreme, împreună cu fiica mea, am luat un curs de chinezi ca o limbă străină, iar acum vorbesc mai mult Mandarin decât Taiwan. Îmi pare rău că am pierdut taiwanezi, dar, din păcate, acest lucru este inevitabil, dacă nu găsiți pe cineva cu care puteți vorbi această limbă. Acest lucru nu este ușor, pentru că acum chiar și mulți tineri vorbesc doar Mandarin.
Alisa Aleksanian, vorbește fluent engleză, armeană, primul an în care studiază limba latină.
Am un văr tânăr care sa mutat în America la vârsta de 9 ani din Armenia. Vorbește fluent armean și rus, așa cum se cere de sistemul școlar. El a vrut să se alăture noului mediu și a învățat limba engleză în doar câteva luni. Am putea vorbi cu el complet în engleză.
Recent, acum o săptămână, ne vizita și l-am rugat să scrie ceva în limba armeană. Și nu-și mai amintea. Aproape a uitat complet limba maternă, dar pentru că este încă tânăr, nu va fi dificil pentru el să restaureze cunoștințele. Tatăl meu își amintește de limba maternă și, deși nu a scris 40 de ani, poate să spună și alfabetul.
Deci, da, poți uita limba ta maternă. Dar dacă vedeți ceva în limba maternă (ceva uitat), este posibil să simțiți un val puternic de nostalgie. Există lucruri care nu sunt uitate niciodată. Nu poți uita complet ce ai învățat ca un copil.
Preman Tilson, muzician, soț, tată.
Poate, dar vreau să spun o poveste, parțial legată de întrebare.
Bunica mea a crescut în Rusia și sa mutat în America când avea 11 ani, la începutul anilor 1900. Era analfabet, iar limba maternă era idiș, dar ea vorbea în limba rusă. Trecând în Statele Unite, a învățat limba engleză, deși a vorbit cu un accent foarte puternic al idișului.
În Statele Unite, ea a vorbit în cea mai mare parte idiș și engleză, dar acasă cu bunicul ei au vorbit uneori rusă, dacă doreau ca copiii să nu înțeleagă despre ce vorbesc.
După moartea bunicului ei la jumătatea anilor '50, nu mai avea pe nimeni să vorbească rusesc și ea a încetat complet să vorbească cu el.
Când era deja peste 90 de ani (undeva în 1988), am vizitat-o cu un prieten din Cehia, care cunoștea limba rusă. L-am întrebat pe bunică dacă nu ar vrea să vorbească cu el în limba rusă, dar ea a refuzat, spunând că nu vorbea rusesc de câteva decenii și că uitase complet limba. Apoi, prietena mea a început să vorbească rusă și, în ciuda faptului că bunica a susținut că nu-și mai amintea nimic, ea a vorbit și în limba rusă. Sa întâmplat automat.
Este foarte surprinzător să auziți cum o persoană pe care o cunoașteți toată viața, vorbind o limbă pe care nu ați auzit-o niciodată de la el.