Trebuie avut în vedere faptul că, în caz de retragere a depozitelor din sectorul bancar, opus se produce distrugerea de desene animate non-numerar, emise de băncile comerciale.
Pe baza formulei progresie geometrică poate calcula valoarea totală a depozitului de credit-emitere (Ed), care este capabil să efectueze băncile comerciale care rezultă în atragerea suma depozitului specific (d) la un nivel cunoscut (normă) redundanță (r):
(D-d * r / 100) + (d-d * r / 100) (1 - r / 100) 1 + d * (1 - r / 100) 2 + d * - r / 100)] = 100 * d / r,
unde n este numărul de multiplicări maxime posibile ale tranzacțiilor de credit prin emiterea de depozite interbancare. În același timp, dacă rata minimă de rezerve (R) este exprimată nu ca procent, ci ca un coeficient, formula are următoarea formă:
În mod similar, se deduce formula pentru valoarea totală a rezervei minime obligatorii (R):
(1 - r / 100) 1 * r / 100 + d * (1 - r / 100) 2 * r / 100 + n * r / 100 = d * r / 100 / [1 - (1 - r / 100)] = 100 * d * r / r / 100 = d.
Astfel, ca urmare a atragerii unui depozit de d, băncile comerciale pot emite o sumă de bani (D), valoarea cărora este determinată de formula
D = Ed + R = 100 d / r + d = d * (r + 100) / r,
dacă r este exprimat ca procent sau
dacă r este un coeficient.
În același timp, dimensiunea emisiunii de depozit (Ed) nu va depăși suma depunerii atrase (d). înmulțită cu rata inversă a rezervelor, iar valoarea totală a rezervelor minime obligatorii va fi egală cu suma depunerii (d).
În consecință, valoarea creditului de emisie și depozitul (Ed) și întreaga bani ca întreg (D) este direct proporțională cu mărimea depozitelor bancare comerciale atrase (d) și este invers proporțională cu standardul rezervelor minime obligatorii stabilite de CB (r). În același timp, schimba nivelul de rata rezervelor minime obligatorii nu afectează valoarea maximă a rezervelor (R) și suma disponibilă pentru băncile comerciale ale masei monetare în numerar (D0).
În acest sens, există o amenințare de scădere a nivelului de lichiditate cauzat de scăderea soldului efectiv al lichidităților cele mai lichide de la băncile comerciale (D0 și R) față de volumul de bani fără numerar (D și Ed) pe care le-au emis. Menținerea procentului de fonduri în numerar și fără numerar în economie la același nivel se poate realiza, în primul rând, prin emisiunea proporțională de numerar de către Banca Centrală, dacă încurajează extinderea depozitelor; în al doilea rând, datorită proceselor de autoreglementare la nivel mic, exprimate în lichidarea fondurilor nemonetare emise de băncile comerciale, atunci când emisiunea de depozite nu este susținută de Banca Centrală, dacă implementează politici restrictive.
Rezervele minime depuse într-un cont separat la Banca Centrală fac parte integrantă din agregatul monetar D0 și sunt egale în ceea ce privește lichiditatea în numerar. Deoarece unitatea D0 este inclusă în toate agregatele monetare ulterioare, prin modificarea valorii unității D0, Banca Centrală are posibilitatea de a influența suma agregată a banilor în economie. Creșterea valorii rezervelor minime depozitate deținute de Banca Centrală implică o reducere a valorii agregatului monetar A0 și, în consecință, D1-D5 și viceversa.
Prin urmare, stabilirea unei anumite limite de numerar în regiune este un alt instrument de reglementare a nivelului de lichiditate al băncilor comerciale.
În consecință, pe lângă determinarea mărimii absolute a emiterii (retragerii) în circulație a numerarului,
Banca Centrală funcționează ca primar, cu toate că nu singura entitate de emisie monetară este realizată (cifra de afaceri de numerar miza definită), ca prin schimbarea rezervei minime standard, care afectează dinamica monetară și fără numerar prin stabilirea coeficientului de curgere, caracterizat prin raportul de agregate A0 la suma totală de bani (k5 = A0 / D5) sau la partea cea mai lichidă (k1 = D0 / D1).
1.2 Utilizarea rezervelor minime obligatorii de către Banca Centrală
Dacă cerințele privind rezervele sunt utilizate ca instrument independent prin revizuirea periodică a standardelor stabilite, Banca Centrală stabilește:
Mecanismul de efectuare a decontărilor prin intermediul conturilor de rezervă (corespondente) ale băncilor comerciale din instituțiile Băncii Centrale;
Metodologie unificată pentru calculul soldului fondurilor la conturile de rezervă (corespondente) ale băncilor comerciale;
Metodologia de determinare și criteriile de revizuire a standardelor actuale de alocare a băncilor comerciale la fondul de reglementare a resurselor de credit;
standarde diferențiate de plăți a băncilor comerciale la regulamentul fondului de credit cu privire la diferitele contribuții ale criteriilor, regiuni, grupuri de bănci.
Normele rezervelor minime obligatorii se stabilesc diferențiat în funcție de tipurile de depozite. În plus, este posibilă diferențierea standardelor stabilite în funcție de perioada de activitate, mărimea actelor băncii, regiunea de activitate. În unele țări, în cazul încălcării de către bancă a unui standard stabilit al rezervelor minime obligatorii, sunt introduse cerințe speciale speciale de rezervă ca procent din suma excedentară.
Mecanismul de utilizare a rezervelor minime obligatorii ca bază pentru refinanțare și piața deschisă este după cum urmează.
În cazul unei bănci de refinanțare comerciale la banca centrală (credite pe rata oficială de actualizare) sau de cumpărare (scontului) banca centrală din titlurile comerciale care îi aparțin, sumele corespunzătoare primite pe contul de backup-corespondent al băncii, considerare creșterile de echilibru, și, prin urmare, extinde capacitatea Băncii de a îndeplini cerințele de rezervă și extinderea operațiunilor sale de creditare. În cazul vânzării de valori mobiliare de către Banca Centrală pentru suma corespunzătoare comerciale este debitată din contul său de rezervă corespondent, cauzând (sau crește) lipsa de software instalate cerințe standard de rezervă, iar banca va fi obligat să caute surse de reaprovizionare apărut lipsa de rezerve.
Fondurile rezervate de băncile comerciale sunt la dispoziția Băncii Centrale, care le poate folosi la discreția sa. De exemplu, pentru a redistribui fondurile depuse de băncile comerciale pe conturi de rezervă, oferindu-le ca împrumuturi la rata oficială a dobânzii instituțiilor bancare care au nevoie de un împrumut. Pentru a completa balanța contului rezervei corespondente a instituțiilor de credit și, în consecință, pentru a extinde volumul resurselor monetare pe care le au, Banca Centrală poate, de asemenea, achiziționa titluri de stat de la bănci comerciale.