(1) În cazurile prevăzute la alineatul „o“ a patra și a cincea parte a articolului 23 din prezenta lege, decizia privind o examinare psihiatrică a unei persoane fără consimțământul acestuia sau fără consimțământul reprezentantului său legal acceptat un psihiatru tine.
(2) În cazurile prevăzute la punctele „b“ și „c“ al patrulea paragraf din articolul 23 din prezenta lege, decizia privind o examinare psihiatrică a unei persoane fără consimțământul acestuia sau fără consimțământul reprezentantului său legal acceptat un psihiatru cu aprobarea unui judecător.
O persoană care suferă de o tulburare psihică poate fi internat într-un spital de psihiatrie fără consimțământul acestuia sau fără consimțământul reprezentantului legal al unei hotărâri judecătorești, în cazul în care este posibil, de testare sau de tratament numai în condiții de staționare, și tulburări mintale este severă și cauze:
a) pericolul imediat pentru el sau pentru alții;
b) neajutorarea sa, adică incapacitatea de a satisface în mod independent necesitățile de bază ale vieții;
c) vătămare substanțială a sănătății sale din cauza agravării stării psihice, dacă persoana este lăsată fără îngrijire psihiatrică.
(1) O persoană plasată într-un spital de psihiatrie pentru motivele prevăzute la articolul 29 din prezenta lege sunt supuse examinării obligatorii în termen de 48 de ore de la comiterea psihiatrii instituției de psihiatrie, care decide cu privire la validitatea admiterii. În cazurile în care internarea este considerată nefondată și care nu sunt admise exprimă dorința de a rămâne într-un spital de psihiatrie, el a fost supus de descărcare imediată.
(2) În cazul în care spitalizarea este considerată justificată, încheierea comitetului de psihiatri în termen de 24 de ore se trimite la instanța de judecată la sediul instituției psihiatrice pentru a decide cu privire la șederea ulterioară a persoanei în aceasta.
(1) Chestiunea spitalizării unei persoane într-un spital de psihiatrie în ordine involuntară pe motivele prevăzute la § 29 din prezenta lege se hotărăște în instanța de judecată la sediul instituției psihiatrice.
(2) Cererea de spitalizare a unei persoane într-un spital de psihiatrie este depusă involuntar în instanță de către reprezentantul instituției psihiatrice în care se află persoana în cauză.
Cererea, care trebuie să fie specificate motive legale pentru spitalizare într-un spital de psihiatrie, în ordine, nu voluntar, însoțit de un aviz motivat al comisiei de psihiatri privind necesitatea șederii în continuare a persoanei într-un spital de psihiatrie.
(3) La acceptarea cererii, judecătorul va autoriza simultan persoana de ședere într-un spital de psihiatrie pentru o perioadă de timp necesară examinării cererii în instanță.
(1) Cererea de spitalizare a unei persoane într-un spital de psihiatrie în stare involuntară este considerată de judecător în termen de cinci zile de la adoptarea sa în sala de judecată sau într-o instituție psihiatrică.
(2) Persoana trebuie să aibă dreptul de a participa personal la examinarea judiciară a problemei spitalizării sale. Dacă, potrivit informațiilor primite de la un reprezentant al unei instituții psihiatrice, starea psihică a unei persoane nu-i permite să participe personal la luarea în considerare a spitalizării sale în sala de judecată, cererea de spitalizare este considerată de un judecător dintr-o instituție psihiatrică.
(3) Participarea la examinarea cererii procurorului, a reprezentantului instituției psihiatrice care solicită admiterea și a reprezentantului persoanei în privința căreia se decide problema spitalizării este obligatorie.
Motivele pentru plasarea unui minor sub vârsta de 18 ani, care suferă de o tulburare mintală într-o instituție psihiatrică pentru învățământul special este aplicarea părinților săi sau alt reprezentant legal și avizul obligatoriu al comitetului, constând dintr-un psiholog, educator și psihiatru. Concluzia ar trebui să conțină informații despre nevoia de instruire a minorului într-o școală specială pentru copiii cu dizabilități intelectuale.