1.
Introducere ................................................... ... .3
2.
Factoring, ca formă specială de creditare 4
3.
Tipuri de operațiuni de factoring .......................................... .10
4.
Tipuri de contracte de factoring .................................... ... 17
5.
Factorizarea activității economice externe ............ 20
6.
Concluzie ................................................... 28
7.
Literatură ................................................................ 30
În cursul activităților lor, multe întreprinderi (inclusiv cele rusești) se confruntă cu probleme cum ar fi:
* raportul capital-muncă insuficient;
* creșterea riscurilor de creditare;
* creanțe mari;
* Creșterea neplății;
* Indicații ale clienților străini privind cumpărarea de bunuri pe conturi deschise.
Pentru a face față acestor dificultăți, se poate recurge la unul dintre cele mai promițătoare tipuri de servicii bancare, cel mai adaptat proceselor moderne de dezvoltare economică, care se numește factoring.
Inițial, factoring, cunoscut de secolele XVI-XVII. a apărut ca o operațiune a intermediarilor comerciali specializați, iar ulterior a implicat băncile comerciale. Dar numai în anii 60 ai acestui secol operațiunile factoriale au înlocuit creditul comercial într-o formă de factură și au devenit utilizate pe scară largă pentru a deservi procesul de vânzare a produselor. Aceasta sa datorat intensificării proceselor inflaționiste și instabilității în economie a mai multor țări în perioada respectivă, ceea ce a dus la o vânzare mai rapidă a produselor, adică accelerarea transferului de capital de la forma de marfă la forma monetară. Utilizată pe scară largă în țările cu economie de piață, forma facturilor de decontare nu garantează întotdeauna primirea în timp util a fondurilor și rambursarea costurilor reale pentru producție. Prin urmare, problema creanțelor pentru furnizori a devenit de o importanță capitală.
Factoring, ca o formă specială de creditare.
Tipuri de operațiuni de factoring
Tipuri de acorduri de factoring