Momentul empiric obișnuit al ordinului k este valoarea medie a puterilor k ale diferențelor xi -C:
unde xi este varianta observată, ni este frecvența opțiunilor, n este dimensiunea eșantionului, C este un număr constant arbitrar (zero zero).
Momentul empiric inițial al ordinului k este de obicei un moment al ordinii k pentru C = 0
adică, momentul empiric inițial al primei ordini este egal cu media eșantionului.
Momentul empiric central al ordinului k este impulsul ordinar angular al ordinului k C =
adică, momentul empiric central al ordinii a doua este egal cu variația eșantionului.
Metoda este o opțiune condiționată.
Să presupunem că variantele eșantionului sunt aranjate în ordine crescătoare, adică sub forma unei serii variate.
Echidistant sunt variantele care formează o evoluție aritmetică cu diferența h.
Variantele definite de
unde C este un zero fals (noua origine); h este etapa, adică diferența dintre oricare două variante originale adiacente (o nouă unitate de scală).
Metodele simplificate de calcul al caracteristicilor sumare ale eșantionului se bazează pe înlocuirea variantei inițiale cu una condiționată.