Conceptul se bazează pe principiile ONU, OSCE, Tratatul de securitate colectivă, precum și prevederile altor documente adoptate de statele participante în dezvoltarea sa.
Conceptul include: fundamentele politicii militare a statelor participante, baza pentru asigurarea securității colective, principalele direcții și etape ale creării unui sistem colectiv de securitate.
Implementarea prevederilor Concepției prevede implementarea unor măsuri politice, economice, militare și alte măsuri concertate.
Statele participante nu privesc ca oponenți nici un stat sau o coaliție de state în relațiile politice și militare, ei văd în numele tuturor statelor comunității mondiale parteneri egali.
I. Fundamentele politicii militare a statelor participante
Statele participante sunt unite de interesele militaro-politice și economice, baza militară tehnică și infrastructura, dorința de a urmări o politică coordonată pentru asigurarea securității colective.
Statele participante se vor consulta pentru a coordona pozițiile și pentru a urmări o politică de securitate coerentă:
în raport cu alte state membre ale CSI, privind cooperarea militară și asistența reciprocă în rezolvarea problemelor de dezvoltare militară;
în relație cu NATO și alte organizații militare-politice - privind cooperarea și parteneriatul, participarea la structurile regionale de securitate existente și emergente.
Statele părți asigură securitatea colectivă cu toate mijloacele aflate la dispoziția lor cu prioritate mijloacelor pașnice. La elaborarea măsurilor colective de securitate, acestea iau în considerare următoarele aspecte.
Finalizarea confruntării globale dintre Est și Vest a redus semnificativ pericolul unui război mondial.
Principalele surse ale statelor periculoase militare - participanții cred că:
cererile teritoriale ale altor state către statele participante;
focarele existente și potențiale ale războaielor locale și ale conflictelor armate, în primul rând în imediata vecinătate a frontierelor statelor participante;
posibilitatea utilizării (inclusiv a celor neautorizate) a unor tipuri de arme de distrugere în masă, care se află în arsenalul mai multor state;
proliferarea armelor de distrugere în masă, a mijloacelor de transport și a celor mai noi tehnologii de producție militară, combinate cu încercările țărilor, organizațiilor și grupurilor teroriste de a realiza aspirațiile lor politice și militare;
posibilitatea de a submina stabilitatea situației strategice ca urmare a încălcării acordurilor internaționale privind limitarea și reducerea forțelor armate și a armamentelor, creșterea nerezonabilă a puterii militare de către alte state și alianțe militaro-politice;
tentative de intervenție externă în afacerile interne ale statelor participante, destabilizarea situației lor politice interne;
terorismul internațional, politica de șantaj.
Ca factori care ar putea duce la escaladarea pericolului militar într-o amenințare militară directă pentru stat, participanții iau în considerare:
formarea de grupuri de forțe (forțe) în regiunile adiacente frontierelor externe ale statelor participante la limitele care încalcă atitudinea existentă a forțelor;
crearea și instruirea pe teritoriul altor state a formațiunilor armate destinate utilizării împotriva statelor participante;
dezlănțuirea conflictelor de frontieră și a provocărilor armate de pe teritoriul țărilor vecine;
Intrarea trupelor străine în teritorii învecinate cu statele participante (cu excepția cazului în care acest lucru se referă la măsuri de restabilire și menținere a păcii în conformitate cu o decizie a Consiliului de Securitate al ONU sau a OSCE).
Domenii prioritare în activități comune de prevenire a stării de amenințare militară - participanții consideră că:
Participarea împreună cu alte state și organizații internaționale la crearea sistemelor colective de securitate în Europa și Asia;
coordonarea acțiunilor de punere în aplicare existente și de elaborare a unor noi acorduri internaționale privind dezarmarea și controlul armelor;
extinderea măsurilor de consolidare a încrederii în domeniul militar;
stabilirea și dezvoltarea unui parteneriat egal cu NATO, alte organizații militaro-politice și structuri regionale de securitate care vizează rezolvarea eficientă a sarcinilor de întărire a păcii;
intensificarea dialogului privind pregătirea și adoptarea unor măsuri internaționale eficiente pentru reducerea forțelor navale și a armamentelor, precum și limitarea activităților navale;
desfășurarea operațiunilor de menținere a păcii, în conformitate cu decizia Consiliului de Securitate al ONU, OSCE, în conformitate cu obligațiile internaționale;
coordonarea eforturilor de protejare a frontierelor statelor participante;
menținerea forțelor armate și a altor trupe ale statelor participante la un nivel care să ofere suficientă apărare.
II. Bazele securității colective
Scopul statelor participante în asigurarea securității colective este prevenirea războaielor și a conflictelor armate, iar în caz de dezlănțuire - protecția garantată a intereselor, suveranității și integrității teritoriale a statelor participante.
În timp de pace, acest obiectiv se realizează prin soluționarea problemelor discutabile, a crizelor internaționale și regionale exclusiv cu mijloace politice, conciliatoare, menținând potențialul de apărare al fiecărui stat, ținând cont atât de interesele naționale, cât și de cele colective.
Fiecare stat parte ia măsurile adecvate pentru a asigura o situație stabilă la frontierele sale. Pe baza acordului reciproc, acestea coordonează activitățile trupelor de frontieră și ale altor servicii competente pentru menținerea regimului stabilit în zonele de frontieră ale statelor participante.
În cazul unei amenințări la adresa securității, integrității teritoriale și suveranității unuia sau mai multor state participante sau amenințării la adresa păcii internaționale, statele participante pun imediat în aplicare un mecanism de consultări comune pentru a-și coordona pozițiile și pentru a lua măsuri concrete pentru a elimina amenințarea.
Forțele nucleare strategice ale Federației Ruse servesc ca un mijloc de descurajare împotriva posibilelor încercări de a realiza intenții agresive împotriva statelor participante, în conformitate cu doctrina militară a Federației Ruse.
Siguranța colectivă a statelor participante se bazează pe următoarele principii de bază:
indivizibilitatea securității: agresiunea împotriva unui stat participant este privită ca agresiune împotriva tuturor statelor participante;
egalitatea de responsabilitate a statelor participante pentru asigurarea securității;
respectarea integrității teritoriale, respectarea suveranității, neintervenția în afacerile interne și luarea în considerare a intereselor fiecăruia;
Colectivitatea apărării creată pe o bază regională;
luând decizii cu privire la aspectele fundamentale ale asigurării securității colective pe baza consensului;
conformitatea compoziției și disponibilitatea forțelor și a mijloacelor la amploarea amenințării militare.
III. Sistemul de securitate colectivă.
Direcțiile principale ale creării sale
Baza de securitate colectivă este un sistem de securitate colectivă, care prevede - participanții sunt considerate ca fiind un set de autorități inter-statale și de stat, forțele și mijloacele de asigurare a unei baze juridice comune (sub rezerva legislației naționale), pentru a proteja interesele lor, suveranitatea și integritatea teritorială.
Organele interstatale ale sistemului colectiv de securitate sunt:
Consiliul de Securitate Colectivă este organul legislativ suprem la nivel interstatal, asigurând coordonarea și activitățile comune ale statelor participante care vizează punerea în aplicare a Tratatului de securitate colectivă;
Consiliul de Miniștri de Externe este Organismul Suprem de Consultare al Consiliului de Securitate Colectivă cu privire la aspectele de armonizare a politicilor interne și externe ale statelor participante;
Consiliul Miniștrilor Apărării este cel mai înalt organism consultativ al Consiliului de Securitate Colectivă pentru politica militară și construcția militară a statelor participante.
Pentru a rezolva sarcini specifice de asigurare a securității colective, pot fi create alte organisme de conducere care acționează permanent sau temporar.
Organele de stat ale sistemului colectiv de securitate sunt organele conducerii politice și militare a statelor participante.
În ceea ce privește forțele și mijloacele sistemului de securitate colectivă, statele participante iau în considerare:
Forțele armate și alte trupe ale statelor participante;
Coaliția (grupuri) de trupe (forțe) în regiunile care vor fi create pentru a respinge agresiunea împotriva statelor participante;
Aparatură comună (combinată) de apărare aeriană, alte sisteme.
Crearea forțelor și a mijloacelor sistemului de securitate colectivă vizează descurajarea unui posibil agresor, deschiderea în timp util a pregătirii unei eventuale agresiuni și a reflecției sale, asigurarea protecției frontierelor statelor participante, participarea la operațiunile de menținere a păcii.
Consiliul de Securitate Colectiv pentru operațiuni de menținere a păcii, desfășurat în conformitate cu decizia Consiliului de Securitate al ONU, OSCE, poate crea forțe colective de menținere a păcii.
Ca direcții principale pentru crearea unui sistem de securitate colectivă, statele participante iau în considerare:
convergența principalelor dispoziții ale actelor legislative ale statelor participante în domeniul apărării și securității;
consultări periodice privind problemele legate de construcția militară și formarea forțelor armate ale statelor participante;
dezvoltarea unor abordări comune în ceea ce privește aducerea trupelor (forțelor) la cele mai înalte niveluri de pregătire pentru luptă, formele și metodele lor de pregătire, aplicarea operațională și de luptă, precum și pregătirea coordonată de mobilizare a economiei statelor participante;
realizarea de acorduri multilaterale privind utilizarea elementelor infrastructurii militare a spațiului aerian și a apei din statele participante;
coordonarea aspectelor privind echipamentele operaționale ale teritoriilor statelor participante în interesul apărării colective;
desfășurarea operațiunilor comune și combaterea formării forțelor armate și a altor trupe ale statelor participante;
coordonarea programelor de formare pentru personalul militar și specialiști;
coordonarea planurilor de dezvoltare, producție, furnizare și reparație a armamentului și a echipamentului militar;
dezvoltarea de abordări unificate la normele de creare și întreținere a inventarelor.
Formarea sistemului de securitate colectiv se desfășoară în mod constant (în etape), ținând seama de evoluția situației militaro-politice din lume.
La prima etapă:
Pentru a finaliza practic crearea forțelor armate ale statelor participante;
Elaborarea unui program de cooperare militară și militară a statelor participante și începerea punerii în aplicare a acestuia;
Elaborarea și adoptarea actelor legislative care reglementează funcționarea sistemului de securitate colectivă.
În a doua etapă:
să creeze grupuri (forțe) de coaliție (combinate) pentru a respinge posibila agresiune și a planifica aplicarea lor;
crearea unui sistem comun de apărare aeriană;
să ia în considerare crearea unei forțe armate unite.
În a treia etapă, ar trebui să se încheie crearea unui sistem colectiv de securitate pentru statele participante.
Statele participante în activitățile lor de asigurare a securității colective vor respecta Carta ONU, normele și principiile internaționale general acceptate.
Acest concept de securitate colectivă asigură angajamentul statelor - participanți obiectivele prevenirii războaielor și conflictelor armate, eliminarea acestora din sistemul relațiilor internaționale, crearea condițiilor pentru dezvoltarea deplină a individului, societății și statului bazată pe idealurile umanismului, democrației și securității globale.
Prevederile Concepției vor fi completate, actualizate și îmbunătățite ca dezvoltarea în continuare și consolidarea cooperării între state - părți și formarea unui nou sistem de relații internaționale.