Pierderea auzului ca urmare a unei încălcări a sunetului sau a unei deteriorări parțiale a percepției sunetului poate fi compensată prin intermediul mijloacelor auditive-amplificatoare. În ultimii ani s-au înregistrat progrese importante în acest domeniu, legate de dezvoltarea audiologiei și introducerea rapidă a realizărilor echipamentelor electro-acustice bazate pe microelectronică. S-au dezvoltat aparate auditive miniaturate, care funcționează într-o gamă largă de frecvențe.
Cu toate acestea, cu unele forme severe de surzenie și surditate, aparatele auditive nu ajută pacienții. Acesta este cazul, de exemplu, când surditatea este asociată cu o leziune în aparatul receptor al cohleei. În acest caz, melcul nu generează semnale electrice atunci când este supus vibrațiilor mecanice. Astfel de leziuni pot fi cauzate de o dozare incorectă a medicamentelor utilizate pentru tratarea bolilor care nu sunt asociate cu bolile ORL. În prezent, reabilitarea parțială a auzului este posibilă la acești pacienți. Pentru a face acest lucru, este necesar să implantăm electrozii în cohlee și să aplicăm semnalele electrice corespunzătoare celor care apar atunci când stimulul mecanic este aplicat. O astfel de proteză a funcției principale a cohleei se realizează cu ajutorul protezelor cohleare.
Timpanometria este o metodă de măsurare a conformității unui aparat de conducere a sunetului al sistemului auditiv sub influența unei modificări hardware a presiunii aerului în canalul auditiv.
Această metodă permite să se evalueze starea funcțională a membranei timpanice, mobilitatea osiciilor auditive, presiunea în urechea medie și funcția tubului auditiv.
Studiul începe cu instalarea unei sonde cu o cartelă așezată pe ea, care închide ermetic canalul urechii la începutul canalului auditiv extern. Prin intermediul sondei, se formează o presiune excesivă (+) sau insuficientă (-) în canalul urechii și apoi este alimentat un val de sunet cu o anumită intensitate. Prin atingerea timpanului, valul se reflectă parțial și se întoarce la sondă (Figura 4.9).
Măsurarea intensității undelor reflectate ne permite să judecăm capacitățile de conducere a sunetului urechii medii. Cu cât intensitatea undelor sonore reflectate este mai mare, cu atât este mai puțin mobilitatea sistemului de conducere a sunetului. Măsura conformității mecanice a urechii medii este parametrul de mobilitate măsurat în unitățile convenționale.
În timpul studiului, presiunea din urechea medie se schimbă de la +200 la -200 dPa. La fiecare valoare de presiune se determină parametrul de mobilitate. Rezultatul studiului este o tympanogramă, care reflectă dependența parametrului de mobilitate de amploarea presiunii în exces în canalul auditiv. În absența patologiei urechii medii, mobilitatea maximă este observată în absența presiunii excesive (P = 0) (Figura 4.10).
Creșterea mobilității indică o lipsă de elasticitate a membranei tympanice sau dislocarea osiciilor auditive. Reducerea mobilității indică rigiditatea excesivă a urechii medii, asociată, de exemplu, cu prezența lichidului.
În patologia urechii medii se modifică forma timambanogramei