Managementul anti-criză a dobândit multă nișă în teoria și practica structurilor de securitate.
Criza organizației înseamnă lipsa furnizării de nevoi economice și financiare actuale pentru capitalul de lucru.
Analizând experiența de restructurare a întreprinderilor care vizează păstrarea activității comerciale a organizației dobândite în cursul consiliere și practică, am constatat că multe companii ignora consecințe negative asupra activității până în ultimul moment, care, în opinia noastră, este principalul motiv criza întreprinderii. Este necesar să se introducă o claritate în conceptul de "criză a întreprinderilor".
Prima fază este o scădere a rentabilității activității și a profitului (o criză în sens larg). Rezultatul este destabilizarea și deteriorarea situației financiare a organizației, lipsa de noi surse și epuizarea rezervelor existente. Rezolvarea problemei poate consta în managementul strategic al activităților societății (revizuirea strategiilor de afaceri, restructurare) și direcția de dezvoltare tactică (reducerea costurilor, creșterea productivității).
A doua fază este pierderea producției. Principalul "simptom" al acestei faze este reducerea fondurilor de rezervă ale societății (dacă este cazul, altfel va veni imediat a treia fază). Soluția la această problemă constă în gestionarea corectă din punct de vedere strategic și este implementată, de regulă, prin restructurarea companiei.
A treia fază este epuizarea fondurilor existente sau absența unor noi fonduri de rezervă. Pentru a achita pierderile, compania direcționează o parte din capitalul circulant și trece în modul de producție redus. Restructurarea nu va mai fi un panaceu pentru rezolvarea acestei probleme, deoarece fondurile pentru comportamentul său sunt pur și simplu absente. În acest caz, este nevoie urgentă de măsuri operaționale pentru a aduce poziția financiară a societății la un nivel stabil și pentru a căuta fonduri pentru restructurare. În cazul nerespectării în timp util a unor astfel de măsuri sau a aplicării incorecte a acestora, criza financiară a companiei trece în a patra fază.
A patra fază este insolvabilitatea organizației. Semnul principal al declanșării acestei faze este momentul în care compania nu are fonduri chiar și pentru producția redusă și obligațiile de plată (sau) la creditori anterioare. Există o amenințare de oprire a producției și (sau) falimentului. Este nevoie de măsuri urgente pentru restabilirea solvabilității societății și pentru menținerea procesului de producție.
Astfel, etapele a treia și a patra se caracterizează prin condiții extreme de funcționare a societății, care necesită introducerea unor măsuri urgente. Punctul cheie aici este abordarea sau abordarea insolvabilității. Această situație, în opinia noastră, ar trebui să fie obiectul gestionării anticriză.