Asigurarea protecției informațiilor a îngrijorat întotdeauna omenirea. Pe parcursul evoluției civilizației s-au schimbat tipurile de informații, pentru protecția lor, diferite metode și mijloace.
Procesul de dezvoltare a instrumentelor și metodelor de protecție a informațiilor poate fi împărțit în trei perioade relativ independente (Figura 1.1). Această diviziune se bazează pe evoluția tipurilor de suporturi de informație [1].
Fig. 1.1. Dezvoltarea metodelor și mijloacelor de protecție a informațiilor
Prima perioadă este determinată de începutul creării mijloacelor și metodelor semnificative și independente de protejare a informațiilor și este asociată cu apariția posibilității de a fixa mesaje de informare pe purtători solizi, adică cu inventarea scrisului. Odată cu avantajul incontestabil al salvării și mișcării datelor, a apărut deja problema secreției informațiilor confidențiale, în afară de sursă, aproape simultan cu nașterea scrisului, au existat metode de protecție a informațiilor ca și criptarea și ascunderea.
Fig. 1.2. Encoderul Jefferson.
Începutul secolului al XIX-lea
Cea mai intensă dezvoltare a acestor metode intră în perioada informatizării în masă a societății (a treia perioadă). Este asociat cu introducerea de sisteme automatizate de procesare a informațiilor și este măsurat cu o perioadă de peste 40 de ani. În anii '60. În Occident a început să apară un număr mare de publicații deschise pe diferite aspecte ale securității informațiilor. O asemenea atenție la această problemă a fost cauzată, în primul rând, de pierderile financiare din ce în ce mai mari ale firmelor și organizațiilor de stat din crimele din sfera informatică.
Potrivit constatărilor experților occidentali, în domeniul securității informației, scurgerea a 20% din informațiile comerciale în șaizeci din o sută duce la falimentul firmei.