Cu cât mai multă tăcere ...
Tatăl său, numit Avrum Bronisman, a murit atunci când fata avea doi ani și avea 32 de ani. Au spus că era un om rar, educat, inteligent. Întregul raion a venit la el pentru sfaturi, pentru a rezolva disputele. "Bănuiesc că tuberculoza mea a fost ereditară", spune Sarah. - Ce a mai rămas din tatăl meu? În memorie, nimic. În povestiri, în senzații, în memoria sufletului - foarte mult. Se spune că îl iubește pe Sobinov, cânta și scria ceva. Nu mai rămăsese o bucată de hârtie, nici o linie, chiar dacă aș vedea scrisul de mână ... Doar două fotografii. Nu este frumos? Mama îl iubea foarte mult. Nu putea să vadă cum l-au îngropat. Ceva era nervos. Își apucă bebelușul, se înfășura într-o pătură și o conduse la părinți pe un cărucior din apropiere. Mama a fost o frumusete si un artist, un maestru al tuturor meseriilor. "
1937. Tatăl meu vitreg nu a fost împușcat, dar a fost expulzat de la petrecere și a plecat de la serviciu. Saru, fiica inamicului poporului, a fost expulzată din Komsomol. Nu exclude: secretarul comitetului raional a ascultat, spălat, "Pioneer Zorka" - la radio a citit poeziile ei. "Trebuie să fie reeducat, avem nevoie de talente". A spus după o oră.
A fost Universitatea din Kharkov. Kiev Studii postuniversitare. Predarea în Institutul Pedagogic Zaporizhzhya. Lucrează la școală. Din lucrări - abstract pe Andrei Bely. Teza despre Tyutchev. Early Mayakovsky. Late Tsvetaeva ...
În anii diferiți - subiecte diferite. Și întotdeauna - nepotrivită. Și tot - impas. Tyutchev - tema este impracticabilă. Alături de Mayakovsky a îndrăznit să-l pună pe Blok. - cosmopolit! O nouă teză, de ani de zile, la Universitatea de Stat din Moscova: "Tema războiului este Mayakovsky". În viața sa au fost prezenți oameni remarcabili: Lydia Moiseevna Polyak, de la consiliul academic al Universității de Stat din Moscova, soția filologului Avanesova, în curând a fost concediată; Profesorul Leonid Ivanovici Timofeev, a venit la apărare pe cârje și nu sa putut ridica la etajul 4, a dat scrisoarea; Viktor Duvakin, mai târziu un apărător public în procesul lui Andrei Sinyavsky, el a fost adversarul ei, lăudat, foarte lăudat. Protecția a eșuat: capul notorii. departamentul de literatură sovietică Metchenko și alții ca el ... Față în față a văzut ce reacție, fețe furios, antisemitism, astfel încât, mai târziu, pe timp de noapte, să reflecteze, să reflecteze.
Ce sa întâmplat? Totul a fost. Hemoptizie, Institutul tuberculoasă după accident vascular cerebral „kosmopolitki“ după purgatoriu la USM ... Când filare într-o centrifugă, a fost dat-o în sensul că totul este pe cale să se încheie, și este „nu un cuvânt a spus, încă cutreierau aici.“
Viața a fost un fulger. Soarta sa ținut. A dat oamenilor, a dat o întâlnire. Nu a scris pentru că era bolnavă și nu îndrăznea să concentreze toate forțele spirituale asupra unui singur lucru. Și apoi brusc, așa cum sa trezit: lumea nu este limitată la o singură, deși o țară imensă. Atât de mult sufletul a înghițit. Și plin, plin.
Și brusc explodat. O strictețe și acuratețe studiate după toată viața mea. Formele au fost turnate. Era necesar să le umplem pur și simplu. Lucru dureros pe linie? Dimensiunea? Împreună cu rima? Înregistrări sonore? Răspuns: da, nu, poate, toate acestea se revarsă. Versurile sunt scrise. Opțiunile, desigur, consoană, vin de undeva. Totul este articulat - trecut, natură, vise ...
Bazat pe eseuri de Shulamit Shalit "Acum mă întorc la Ariel ..."
Ariel din Rusia
O să termin cu o oră înainte de trecere,
Poeziile ultimei octave.
- Deci, am fost în turneu în Magnitogorsk, dacă nu mă înșel. Și după concert a venit la mine un bătrân evreu, ei bine, probabil de ani ei șaizeci a fost nu spune exact, și mi-a dat o carte de poezii: așa spune lucrul - la bătrânețe a devenit scris poezie poate fi, să ia o privire la timpul tău liber, dintr-o dată încă nu e chiar rău ... Ne-am întâlnit și vă imaginați - numele ei a fost ...
Apoi, Gerdt făcu o pauză artistică, deși vorbea la radio, dar era evident că ochii i se lărgesc:
Ar fi bine să urcați împreună aici.
Răsăritul de arțar ne va acoperi cu o aripă,
Și dacă se întâmplă un pogrom evreiesc,
Pentru noi să mijlocească va încerca să tunete,
Și tufișul se va tremura și vom vărsa sânge
Nu la domiciliu, nu pe podea cu un covor uzat -
Gerdt a citit două poezii și apoi a adăugat câteva cuvinte despre ceea ce se întâmplă în lume un miracol, iar în 60 de ani puteți începe să scrieți poezie și deveniți imediat un mare poet.
Poate că marele artist încă mai are puțină memorie în ceea ce privește datele și geografia, dar asta nu este punctul.
Și am cuvinte precum oțel,
Și furia nu este inferioară unei tornade,
Da, îți pare rău pentru ei, -
Un astfel de bastard imortalizează.
Și într-adevăr - nu este nimic de reținut de numele celor care nu sunt vrednici de memoria umană. Dante a stabilit site-urile sale toate canalii (și a lui) de vârstă, am le-ar fi uitat de mult, dar astfel este puterea de poezie în ea, că nici o mențiune - toți vor câștiga nemurirea. Puterea adevăratei poezii este incredibilă. După cum a spus filozoful emigrant Grigory Landau: "Un diamant este cărbune care nu arde și grafit, care nu scrie". Dar Landau pentru spiritual a uitat să menționeze că acest lucru nu este numai proprietățile diamant: în afară de meritele bijuterii, vreau să vă reamintesc că multe dintre poeziile lui Robert Burns sau Regina Elisabeta, de exemplu, au fost scrise de un diamant pe geam. Versurile de la Sarah Cellar, apropo, lasă în mod invariabil o asemenea impresie: par a fi compuse în minte și abia apoi înregistrate.
În limba rusă despre Țara lui Israel a scris o lungă și bine, din moment ce Zenaida Veynshal cu „album palestinian“, publicat în 1929 - poetul lasa pe nedrept uitat în întregime printre cei care vorbesc și să citească în limba rusă; începând cu nepublicarea la timp a poemelor lui Arye Boevsky și din nou de "Dovid Knuth", care este greu de uitat. Mai târziu a venit saptezeci aliyah, a văzut propria „cerul albastru și roșu de mare“ și a suflat propria sa Khamsin - cu greu a găsit cel puțin pe cineva care este acest „fenomen“ să fie bucuros, dar în cazul în care veți obține: în Italia - Sirocco în Cape Town este la sud-est, în Israel există Khamsin, iar singurul lucru care poate fi tratat este scrierea poeziei despre ei. Ajută, destul de ciudat.
În cazul în care un astfel de fenomen neplacut apare poezia, poetul care trăiește în Israel, scris în orice limbă, poezii despre Ierusalim scrie, prin definiție, pur și simplu nu se poate scrie. Sarah Cellar nu este o excepție, deși menționează adesea tânărul incomparabil Ariel, în care trăiește. Cu toate acestea, originar din Rusia nu ar fi el însuși, dacă n-ar fi scuturat inima evreiască, atunci când orașul începe cel mai nenatural, vă puteți gândi pe malul estic al Mării Mediterane - ninge. Michael Gendelev ma convins că fosnetul lilieci în coroanele copacilor pentru poet vorbitoare de limbă rusă în Israel - nu exotică, ci o realitate familiară. L-am întrebat de ce, pentru poeții ruși care au trăit în anii șaizeci de ani în Shanghai, acest rugină nu a contestat (deși mulți au învățat chinezi și mulți în China și au murit). Nu a existat nici un răspuns și nu a putut fi, dar zapada ... Acesta este locul unde secretele ascunse ale vitalității poeziei ruse în Israel, și că zăpada care Khamsin (sau, dacă vreți, că pin copac de palmier, dacă luați imaginile romantice) - toate acestea la fel de rezonabil și rezonabil în sufletul poetic. Apropo, pentru Gendelev însuși în cele mai bune poezii, acest lucru este, de asemenea, foarte relevant.
Poezia israeliană de limbă rusă începe înainte de a exista Israel însuși - dacă vom începe numărarea de la unul, este probabil că cu Vladimir (Zeev) Jabotinsky, ale cărui cuvinte sunt luate într-un epigraf la acest eseu. El nu a lăsat multe poezii descendenților, precum și proza artistică - viața lui a mers în alt caz, într-un anumit sens, cazuri mai importante. Dar tot ce a făcut a fost impecabil și fiecare lucru pe care la adus până la capăt.
Aceasta este trăsătura comună liderului sionismului mondial și modestului poet al limbii rusești de la Ariel. Pentru că nu i-a cruțat consumul în tinerețe - pur și simplu a luat-o și a plecat și a durat mult, dacă nu a greșit, înainte ca primele linii poetice să se dezvolte. În această viață nu sa întâmplat nimic neașteptat: a studiat, a scris o teză despre poezia lui Tyutchev. a învățat limba și literatura rusă în liceu, a iubit natura Ucrainei și a Rusiei - le-a schimbat ulterior la piatră, nisip și munți din Eretz Israel, unde talentul ei poetic a înflorit. Deci, consumul nu era doar pentru asta: nu era datoria ei de a lua un bărbat care, într-un viitor relativ îndepărtat, era destinat să meargă în poeți mari.
Mă invidiez foarte mult pe cei care vor deschide această carte mai târziu decât mine, care sunt doar destinate să descopere lumea poeziei de către Sarah Pogreb, o dată deschisă de mine de Zinovy Gerdt. Și vreau să cred că liniile din care ea este compusă - în lucrarea poetei este încă departe de a fi ultima.
Prefață la cartea "Ariel".
Tineretul cu o întârziere de 35 de ani
Acest lucru a fost în Dnepropetrovsk "Casa de Inginerie", în cazul în care în cei 70 de ani au existat concerte de muzică clasică. Cine tocmai a făcut turneu, nu-mi amintesc: probabil, celebritatea. După concert, am fugit într-un dulap cu o fată pe care o știam și ea și-a dat seama imediat că eram singură și am rugat să mă întorc acasă la mătușa care locuia în apropiere. Așa că Sarah și cu mine ne-am întâlnit. Și apoi ceva a început să fie de neînțeles. La prima vedere, am fost departe de o femeie tânără, aproape o bătrână. Dar aceeași "bătrână" sa comportat ca un coleg, lumină, amuzantă, spirituală.
Am încercat să mențin conversația într-un fel, dar aproape că nu era nevoie de ea: mi-a ghicit fiecare gând, direcționând conversația în direcția cea bună. Privind la ochii strălucitori ai colegului călător, se simțea ca un impostor. Sarah părea să împartă averea care îi aparținea singură, grăbindu-se să le dea un tânăr semi-familiar care se întâmpla să se afle în apropiere.
Deja în Israel, unde cunoștința noastră a fost reluată, mi-am amintit starea mea actuală - și am încercat să desenez un portret al unei femei cu un suflet tânăr.
Recoltarea este vagă, ca tineretul,
El mă urmărește oriunde mă duc.
Nevăzătorul, ca un cuvânt pe zbor,
Ca prima lovitura a carnei nou-nascuti ...
"House of Technology", un concert la începutul lunii mai.
Cunoștință în sală. Mătușa Saya.
(Ne prezentăm în mod grațios unul altuia.)
- O cheltuiești, da? Service pentru service ».
Am mai auzit despre tine. Casual. Cu o jumătate de ureche.
Acum am văzut: o bătrână,
Șasezeci de ani. Păi, cincizeci,
De ce am nevoie de vârsta femeilor vechi!
(Ploaia cădea.) Tu spui:
Această viață este plină de descoperiri de neconceput.
Duceți-ne cel puțin. Cinci minute sunt familiare,
Dar nu ar putea fi diferit?
Mergeți aproape. (Dar nu aproape.)
... Că viața este proaspătă fără o vacanță, fără riscuri,
Vârsta asta nu înseamnă nimic.
- Probabil crezi altfel?
Sunt prea leneș să conteze. Sunt reticent să ascult.
Nu sunt atrasă să vă deschid sufletul,
Deși sunteți sincer, chiar prea mult,
Înainte de un băiat șanse.
Vântul de primăvară îți rănește pielea.
Pari mai tânăr la fiecare pas.
Dar nu am suficient timp și lumină,
Să recunoască în poet colegul călător.
fotografia Sara Cellar de ani diferiți;
părinții săi: mama - F. Himmelfarb, tată - A. Bronisman;
actorul Z. Gerdt; poetul D. Samoylov;
coperți ale cărților de la S. Cellar.
Fotografii - din surse libere de pe Internet.