Bhagavad Gita

pe - niciodată; jayate - se naste; mriyate - moare; va - fie; caduce - vreodată (în trecut, prezent sau viitor); pe - nu; ayam - aceasta; bhutva - care a apărut; bhavita - va apărea; va - sau; pe - nu; bhuyah - din nou; ajah - nenăscutul; nityah - eternul; shasvatah - continuu existent; ayam - aceasta; puranah - cel mai vechi; pe - nu; hanyate - omorât; hanyamane - când este ucis; sarira - corpul.

Sufletul nu se naște și nu moare. Nu a apărut niciodată, nu se ridică și nu se ridică. Este nenăscut, etern, mereu existent și primordial. Nu moare când corpul moare.

OMOLOGAREA: În calitățile sale, o particulă infinitezimală separată a Spiritului Suprem este indistinguizabilă de Suprem. Nu este supusă schimbărilor prin care trece corpul material. Uneori sufletul este numit imobil (kuta-stha). Corpul trece prin șase tipuri de modificări: ea se naște din pântecele mamei, în timp ce există o creștere, care produce propria lor natură, treptat dispare, și în cele din urmă merge în uitare. Cu toate acestea, sufletul nu este supus la schimbare. Sufletul se numește nenăscut, dar, așa cum este în corpul material, se pare că se naște cu trupul. De fapt, sufletul care este în trup nu se naște și nu moare. Tot ce este născut este condamnat la moarte. Dar, deoarece sufletul nu se naște, nu există trecut, prezent și viitor pentru el. Este veșnic, mereu existent și primordial. Cu alte cuvinte, este imposibil să se determine timpul nașterii sale. Încercăm să determinăm când sa născut sufletul, doar pentru că ne extindem la acesta concepțiile corporale. Spre deosebire de corp, sufletul nu îmbătrânește niciodată. Acesta este motivul pentru care așa-numitele persoane vechi uneori se simt a fi copii sau băieți. Modificările care apar cu corpul nu afectează sufletul. Sufletul nu dispare niciodată, așa cum se întâmplă cu un copac sau cu orice alt obiect material. De asemenea, nu produce subproduse. Generațiile corpului nostru, copiii noștri, sunt suflete individuale independente și le considerăm copiii numai pentru că sunt legați de corpul nostru. Corpul se dezvoltă datorită prezenței sufletului, dar sufletul în sine nu produce pe nimeni și nu suferă modificări. Astfel, sufletul nu este supus la șase tipuri de schimbări prin care trece corpul.
În "Katha Upanisad" (1.2.18) există un verset similar:

pe jayate mriyate va vipaschin
nayam kutashchin pe babhuva kashchit
adjuvantă shasvato 'yam purano
na hanyate hanyamane sharira

Sensul și importanța acestui pasaj coincide cu sensul liniei „Gita“, dar există o alimentație interesant cuvânt vipashchit înseamnă că „științifică“ sau „are cunoștințe“.
Sufletul este plin de cunoștințe, cu alte cuvinte, are întotdeauna conștiință. Conștiința este o proprietate inalienabilă a sufletului. Chiar dacă nu putem găsi sufletul unde este - în inimă, putem încă să ne stabilim prezența prin prezența conștiinței. Uneori nu vedem soarele, pentru că cerul este întunecat sau din alt motiv. Cu toate acestea, lumina soarelui împrăștiată peste tot indică faptul că este o zi. Când cerul strălucește dimineața devreme, înțelegem imediat că soarele se ridică. În mod similar, conștiința prezentă în fiecare corp - atât în ​​corpul omului cât și în corpul animalului - indică faptul că sufletul este în el. Cu toate acestea, conștiința sufletului individual este diferită de conștiința Supremului, pentru că conștiința sa este totuși cuprinzătoare. Domnul știe tot ce sa întâmplat în trecut, se întâmplă acum și se va întâmpla în viitor. Închiderea individuală este inerentă sufletului individual. Când sufletul uită de adevărata sa natură, poate primi cunoștințe ascultând instrucțiunile lui Krsna. Dar Krsna însuși nu poate fi comparat cu un suflet uitat. Altfel, instrucțiunile Sale din Bhagavad-gita nu ar avea nici un sens.
Există două tipuri de suflet - un suflet mic individual (anu-atma) și Supersoul (vibhu-atma). Acest lucru este confirmat de Katha Upanisad (1.2.20):

anor anian mahato mahiyan
atmasya jantor nihito guhaiam
acolo akratuh pasyati vita-choko
dhatuh prasadan mahimanam atmanah