Activități și comunicare.
Activitatea este o formă de activitate umană menită să transforme lumea din jurul ei. Un element obligatoriu în structura oricărei activități este subiectul său, adică persoana care o realizează. Adesea, pentru a atinge obiectivul și pentru a obține rezultatul necesar, trebuie să recurgeți la interacțiunea cu alte subiecte, să comunicați cu aceștia.
1) comunicarea între subiectele reale (de exemplu, între două persoane);
2) comunicarea cu un subiect real și cu un partener iluzoriu (de exemplu, o persoană cu un animal, pe care el îl înzestrează cu anumite calități necharacteriste pentru el);
3) comunicarea subiectului real cu un partener imaginar (înseamnă comunicarea dintre o persoană și vocea sa interioară);
4) comunicarea partenerilor imaginari (de exemplu, caractere literare).
Principalele forme de comunicare sunt dialogul, schimbul de opinii sub forma unui monolog sau replici.
Problema relației dintre activitate și comunicare este discutabilă. Unii oameni de știință cred că aceste două concepte sunt identice între ele, deoarece orice comunicare are semne de activitate. Alții cred că activitatea și comunicarea sunt concepte opuse, deoarece comunicarea este doar o condiție a activității, însă nu și activitatea în sine. Alții privesc comunicarea în relația sa cu activitatea, însă consideră că este un fenomen independent.
Comunicarea ar trebui să se distingă de comunicare. Comunicarea este procesul de interacțiune dintre două sau mai multe subiecte pentru transmiterea unor informații. În procesul de comunicare, în contrast cu comunicarea transferului de informații are loc numai în direcția unuia dintre supușii săi (cel care îl primește) și o relație inversă între subiecți, în contrast cu procesul de comunicare, este absent.