SPEECH LABEL, acceptat în acest set de cerințe culturale pentru forma, conținutul, ordinea, natura și relevanța situației exprimărilor. cercetător Cunoscut de eticheta de vorbire N.I.Formanovskaya dă această definiție: „Sub eticheta de vorbire se referă la guvernare reguli de comportament verbal, un sistem de stereotipuri naționale specifice, formule stabile de comunicare, adoptate și prescrise de către interlocutorii societății pentru a stabili contacte, să mențină contactul și întreruperile în tonul ales.“ Prin eticheta de vorbire, în special, cuvintele și expresiile folosite de oameni pentru a spune la revedere, cereri, scuze, luate în diferite situații forme de tratament, mai ales intonație care caracterizează discursul politicos, etc. Studiul de eticheta vorbire ocupă o poziție specială la intersecția de lingvistică, teorie și istorie culturală, etnografie, geografie, psihologie și alte științe umaniste.
Astfel, eticheta de vorbire într-un sens larg este asociată cu problemele generale ale pragmaticii lingvistice și trebuie luată în considerare în contextul studiilor pragmalinguiste. Actul de comunicare lingvistică este considerat pragmatic din punctul de vedere al realizării de către participanți a comunicării anumitor scopuri. Declarația nu este privită în mod izolat, ci în contextul acestor obiective; de exemplu, întrebarea Nu aveți un ceas? implică o solicitare de a spune la ce oră este. Deci, răspunsul este Da, există (fără mesajul că ora) ignorând contextul și încălcând astfel cerințele etichetei de vorbire. Sau: Ce se întâmplă aici? - Întrebarea (mai ales într-un anumit context) poate însemna nemulțumire agresivă față de ceea ce se întâmplă și, ca atare, încalcă eticheta.
Sfera etichetei de vorbire include, în special, modalitățile de exprimare a simpatiei, a plângerii, a vinovăției, a durerii etc., adoptate în această cultură. De exemplu, în unele culturi este obișnuit să se plângă de dificultăți și de probleme, în altele nu este acceptat. În unele culturi, povestea succesului lor este permisă, în altele nu. Se pot aplica, de asemenea, prescripții specifice ale etichetei de vorbire - care pot servi drept subiect de conversație, care nu este și în ce situație.
Eticheta vorbită în sensul îngust al cuvântului poate fi descrisă ca un sistem de mijloace lingvistice, în care se manifestă relațiile etice. Elementele acestui sistem pot fi implementate la niveluri diferite de limbă:
La nivelul vocabularului și frazeologia: cuvinte speciale și setați expresii (mulțumesc, te rog, îmi pare rău, îmi pare rău, la revedere, etc.), precum și forme specializate de adresare (Dl, tovarășe, etc).
La nivel gramatical: folosiți pentru tratamentul politicos al pluralului (inclusiv pronumele pe care le-ați); folosirea sentințelor interrogatoare în loc de imperativ (nu veți spune ce moment este? V-ați mișca puțin?
La nivelul stilistic: cerința de vorbire culturale literate; refuzul de a folosi cuvinte care numesc direct obiecte și fenomene obscene și șocante, folosirea eufemismelor în locul acestor cuvinte.
La nivel de intonație: folosiți un ton politicos (de exemplu, fraza Vrei, te rog închide ușa poate suna un ton diferit în funcție de faptul dacă se presupune că o cerere politicoasă sau cererii neceremonioasă).
La nivelul ortopeniei: folosiți Hello în loc de Zdraste, Te rugăm în loc de Pozhalsta etc.
La nivel organizațional și comunicativ: interzicerea interlocutorului, interferența în conversația altcuiva etc.
Practica limbajului de zi cu zi și norma în eticheta discursului. Specificitatea etichetei de vorbire este că ea caracterizează atât practica limbajului de zi cu zi, cât și norma lingvistică. Într-adevăr, elementele etichetei de vorbire sunt prezente în practica de zi cu zi a oricăror vorbitori nativi (inclusiv cunoașterea insuficientă a normei), care este ușor de recunoscut aceste formule în fluxul de vorbire și se așteaptă ca interlocutor al utilizării lor în anumite situații. elemente de etichetă vorbire absorbit atât de mult încât acestea sunt percepute ca fiind conștiința lingvistică „naiv“, ca o parte din viața de zi cu zi, un comportament natural și logic. Ignorarea cerințelor eticheta de vorbire și, ca urmare, nerespectarea (de exemplu, un apel la un adult străin pentru tine) este perceput ca o dorință de a insulta sau discourtesy.
Pe de altă parte, eticheta de vorbire poate fi luată în considerare din punctul de vedere al normei lingvistice. Astfel, ideea unui discurs corect, cultural, standardizat include anumite idei despre normă în domeniul etichetării discursului. De exemplu, fiecare vorbitor de limbă cunoaște formulele scuze pentru rușine; Cu toate acestea, regulile sunt binevenite singur (Îmi pare rău, îmi pare rău) - și a respins sau nu este recomandat de alții, de exemplu, îmi cer scuze (și, uneori, astfel de distincții sunt „justificare“, cum ar fi: este imposibil să se scuze, poate cere scuze doar la alta și așa mai departe.). utilizarea Inutil sau scoaterea din unități de etichetă de vorbire pot fi, de asemenea, supuse normalizare, de exemplu: Formula scuze corespunzătoare, dacă vorbitorul supărătoare interlocutorul său, dar nu trebuie să fie prea des cere scuze, deoarece această sursă este plasată într-o poziție dificilă, etc. În plus, încălcarea. normele și regulile limbajului literar, mai ales dacă seamănă cu neglijența, pot fi privite în sine ca o încălcare a etichetei de vorbire.
Deci, cerințele etichetei de vorbire formează un fel de ierarhie. Într-o anumită măsură, acestea sunt o parte integrantă a practicii de limbă activă și pasivă fiecare limbă mass-media; Pe de altă parte, aceste cerințe sunt asociate cu un anumit nivel de vorbire, mai mult sau mai puțin ridicat. De exemplu, fiecare vorbitor nativ de la o vârstă fragedă știe că atunci când vă întâlniți, trebuie să vă salutați. Apoi, copilul a explicat că este necesar să se agită, în conformitate cu anumite reguli (Jr. salută senior în primul rând, folosind o formulă bine definită - nu Bună sau Bună ziua și bun venit, sau mai bine: Bună ziua, Ivan Ivanovici). În cele din urmă, în viitor, un vorbitor nativ învață despre alte subtilități de eticheta de vorbire și să învețe să le folosească în practica lor de zi cu zi.
Limita dintre practica de vorbire de zi cu zi și norma în eticheta de vorbire este inevitabil mobilă. Aplicarea practică a etichetei de vorbire este întotdeauna oarecum diferită de modelele normative și nu numai din cauza cunoștințelor insuficiente ale participanților cu privire la regulile sale. Abaterea de la normă sau aderarea excesiv de meticuloasă la aceasta se datorează dorinței vorbitorului de a-și demonstra atitudinea față de interlocutor sau de a sublinia viziunea sa asupra situației. În exemplul de mai jos, se folosește un formular politicos pentru a sublinia nemulțumirea sefului cu subordonații:
- Bună, Lyubov Grigorievna! Spuse într-un mod dezgustător de galant. - Ai întârziat?
Mai presus de toate, era înspăimântată de faptul că ea a fost numită "tu", după nume și patronimic. Acest lucru a făcut totul să se întâmple extrem de ambiguu, pentru că dacă Lyubochka a întârziat, a fost un lucru și dacă inginerul pentru raționalizare Lyubov Grigorievna Sukhoruchko era deja altceva. (V.O.Pelevin, "Știri din Nepal".)
Astfel, eticheta de vorbire nu este un sistem rigid de reguli; este suficient de plastic, iar această plasticitate creează o cameră de manevră destul de extinsă.
Discursul de etichetă se dezvăluie în moduri diferite, de asemenea, în funcție de subiect, loc, timp, motiv și scop al comunicării. De exemplu, regulile de comunicare a vorbirii pot diferi în funcție de faptul că evenimentele conversației sunt tristă sau bucuroasă pentru participanții la conversație; există reguli specifice de etichetă referitoare la locul de comunicare (sărbătoare, participare, întâlnire de producție) etc.
Cercetătorii descriu o gamă largă de funcții de comunicare a etichetei de vorbire. Iată câteva dintre ele. Discursul etichetei:
facilitează stabilirea de contacte între interlocutori;
atrage atenția ascultătorului (cititorul), îl individualizează printre alți interlocutori potențiali;
permite respectarea;
ajută la determinarea statutului comunicării în curs (prietenos, de afaceri, oficial, etc.);
formează un mediu emoțional favorabil pentru comunicare și are un efect pozitiv asupra ascultătorului (cititorului).
Locul unităților specializate de etichetă de vorbire în sistemul lingvistic. Eticheta de vorbire se realizează atât în caracteristicile discursului în general, cât și în unitățile specializate. Aceste unități - formulele de salut, rămas bun, scuze, cereri etc. - ca regulă, sunt performative (adică declarații, a căror pronunțare înseamnă simultan comiterea acțiunii numite;). Într-adevăr, frazele îmi cer scuze, mulțumesc, te întreb, etc. Ei nu descriu acțiunile, însă ei înșiși sunt acțiuni - în consecință, scuze, recunoștință, o cerere etc.
unități de eticheta de vorbire într-un mod regulat se referă la aceeași rădăcină sau cuvintele sinonime și structurile care nu au caracter de eticheta, de exemplu: Eu sincer vă mulțumesc. El mi-a mulțumit din toată inima. În cele din urmă, nu trebuie neglijat faptul că eticheta verbală se potrivește adesea în contextul mai larg al pragmaticii comportamentului în situații tipice. De exemplu, formule elastice scuze conectate întregul complex „tactici comportamentale-RECHE delictuala blotting“ (E.M.Vereschagin, VG Kostomarov) - cu alte cuvinte, întreaga gamă de modele de vorbire utilizate pentru difuzor sau scriere defect eliminat. Deci, aproape de formula stabila Imi pare rau am nevoie pentru a pune cealaltă formulă mai mult sau mai puțin stabil: Nu pentru că îmi cer scuze! Nu puteam face altfel! Infracțiunea mea nu este atât de grozavă! Oh, ce pot să fac, nu mă vei ierta niciodată acum! și așa mai departe. Astfel, într-o formulă de apologie stabilă, un vorbitor nativ în orice moment poate izola anumite elemente semantice.
vârstă: formule de etichetă de vorbire, asociate cu jargonul de tineri (Aloe, Chao, Gudbay); forme specifice de politețe în discursul poporului generației mai în vârstă (Mulțumesc, dă-mi curtoazie);
educația și educația: persoanele mai educate și educate gravitează spre o utilizare mai precisă a unităților de etichetă a vorbelor, mai mult folosesc formele You-etc;
sex: femeile tind să se orienteze spre un discurs mai politicos, mai puțin frecvent să folosească un vocabular brut, apropiat de abuziv și obscene, mai scrupulos în alegerea subiectelor;
aparținând anumitor grupuri profesionale.
Opoziția discursului scris și oral este, de asemenea, semnificativă. Discursul scris, de regulă, aparține unuia sau altui stil funcțional; dimpotrivă, vorbirea orală tinde să erodeze granițele stilistice. De exemplu, se pot compara documente scrise ale procedurilor judiciare și ale declarațiilor verbale în instanța litigiilor și reprezentanților acestora: în ultimul caz, există ieșiri constante dincolo de stilul funcțional, limbajul mai puțin formalizat etc.
Unitățile de etichetă de vorbire datorate marcajului lor socio-social și largă utilizare în practica de vorbire extind semnificativ resursele expresive-stilistice ale limbii. Acest lucru poate fi folosit atât în discursul de zi cu zi, cât și în ficțiune. În utilizarea acestor sau alte unități de eticheta de vorbire, este posibil să se realizeze în scopuri diferite, vă puteți exprima emoțiile și de a provoca un răspuns emoțional din partea partenerului de comunicare. În ficțiune, folosirea etichetării de etichetă etichetate deseori servește pentru a crea caracterul caracteristic al unui caracter. De exemplu, în ANTolstoy romanul „Peter“ scrisoare regina Evdochia eticheta conține următoarea formulă: Sovereign mea opinie, bucuria, țarul Petru Alexeyevich ... Bună ziua, lumina mea, Ženíšek pe dvs. mulți ani, Dunka, fruntea bate ... Miercuri Tratamentul amantă folosit Anna Mons Peter: Salutări de la Anne Mons: recuperate, devin chiar mai frumos și întreabă Herr Peter - să ia un cadou de două citron.
Cuvinte și expresii obscene și șocante. Interdicțiile privind utilizarea de cuvinte și expresii pot fi combinate cu recomandările și reglementările obscene și șocante pentru a le înlocui evfemizmami.krugosvet / articole / 69/1006960 / 1006960a1.htm Acesta se referă