Socializarea, după cum sa menționat deja, se realizează în diferite situații care apar ca urmare a interacțiunii multor circumstanțe. Efectul combinat al acestor circumstanțe asupra unei persoane presupune ca acesta să aibă un anumit comportament și activitate. Factorii socializării și numesc asemenea circumstanțe, în care sunt create condițiile pentru desfășurarea proceselor de socializare. Câte circumstanțe, opțiuni pentru combinarea lor, atât de mulți factori (condiții) de socializare. Se poate argumenta chiar că acestea nu sunt toate cunoscute, iar cele pe care le cunoaștem nu au fost pe deplin explorate.
În știința internă și occidentală există diferite clasificări ale factorilor de socializare. Totuși, considerăm cea mai logică și productivă pentru pedagogie cea propusă de A.V. Mudrik. El a subliniat principalii factori ai socializării, combinându-i în trei grupe:
· Macrofactori (spațiu, planetă, lume, țară, societate, stat) care afectează socializarea tuturor locuitorilor planetei sau grupuri foarte mari de persoane care trăiesc în anumite țări;
· Mesofactori (meso - intermediari, intermediari) - condițiile de socializare a grupurilor mari de persoane alocate pe criterii de naționalitate (etnos ca factor de socializare); în locul și tipul așezării în care locuiesc (regiune, sat, oraș, sat); prin apartenența publicului la diferite rețele de comunicare în masă (radio, televiziune, cinematografie etc.);
Microfactorii, după cum observă sociologii, au un impact asupra dezvoltării umane prin intermediul așa-numitelor agenți de socializare, adică persoane în interacțiune directă cu care își continuă viața. La diferite stadii de vârstă, compoziția agenților este specifică. Deci, în relație cu părinții, frații, rudele, cei care sunt copii și adolescenți, colegi, vecini, profesori. La adolescență sau la tineri, numărul agenților include și un soț, un coleg de muncă, studii și servicii în armată. La vârsta adultă, se adaugă propriii copii, iar în rândul vârstnicilor se adaugă și membrii familiilor lor. IS Cohn argumentează în mod corect că nu există o ierarhie a agenților socializării în ceea ce privește gradul de influență și semnificație a acestora, care nu ar depinde de sistemul social, de sistemul familial și de structura familiei.