Cu un astfel de fenomen ca stresul post-traumatic, absolut toată lumea se poate confrunta la orice vârstă. În ciuda faptului că psihicul oamenilor sănătoși are o rezervă imensă de stabilitate, nimeni nu este imun față de evenimentele și situațiile negative traumatice care pot perturba grav echilibrul emoțional și pot cauza consecințe patologice.
Ce este această tulburare de sănătate mintală?
Stresul post-traumatic este o stare psihologică severă, care este consecința unui impact negativ extrem de puternic asupra psihicului uman.
De regulă, o situație traumatizantă este asociată cu o amenințare gravă la adresa sănătății sau a vieții.
Astăzi, numărul persoanelor care suferă de manifestări clinice de PTSD, este atât de mare încât specialiștii au dezvoltat o direcție separată științific - psihologia stresului post-traumatic (psychotraumatology), al cărui scop este studiul tuturor aspectelor acestui fenomen și asistență cuprinzătoare victimelor traume.
Cele mai frecvente tulburări mentale post-traumatice sunt:
- victimele violenței sexuale și fizice;
- oameni care au suferit o pierdere neașteptată (moartea) a unui iubit;
- militari care au participat la ostilități (veterani ai războiului);
- refugiați, imigranți, migranți;
- victime ale catastrofelor antropice și provocate de om și dezastre naturale;
- persoane cu ocupații periculoase (poliție, pompieri, salvatori, lichidatori);
- pacienți cu un diagnostic care pune viața în pericol;
- oameni care au supraviețuit amenințării teroriste.
Potrivit statisticilor, femeile suferă de această tulburare a psihicului de 2 ori mai des decât bărbații.
După stres, psihicul uman poate fi atât de deranjat încât reacțiile negative dureroase la amintirile evenimentelor traumatice pot persista și pentru anii următori.
Semne, durată și consecințe
Stresul post-traumatic acut are următoarele simptome:
- obsesivă a unui eveniment traumatic de natură fragmentară vie;
- un sentiment de oroare, neajutorare, frică;
- încălcarea sistemului nervos autonom (aritmie, tahicardie, transpirație rece);
- halucinații vizuale și auditive;
- simptome de retrospectivă (revenire) la evenimente traumatice;
- evitând gândurile, vorbind, simțindu-se o reminiscență a traumei după stres;
- evitarea declanșatoarelor - părți ale experienței traumatice (sunete, acțiuni, obiecte, locuri);
- enurezis la copii;
- pierderea interesului pentru hobby-uri, hobby-uri.
Fara un tratament adecvat al cronice (persistente), stresul post-traumatic poate duce la tulburări de stres post-traumatic pe termen lung, o scurtare a perspectivei de viață, tentative de suicid. PTSD se manifestă în 3-6 luni de la prejudiciu.
Simptomele clinice depind de tipul de boală.
- Un tip alarmant este caracterizat prin:
- sentimente de anxietate nemotivată;
- schimbări frecvente de dispoziție;
- tulburări de somn - coșmaruri, insomnie.
- Tipul astenic. simptome:
- slăbiciune fizică;
- stare apatică;
- indiferența față de viață;
- opresiune;
- tulburări de somn - somnolență, pui de somn anxios.
- Tip distrofic, caracterizat prin următoarele simptome:
- iritabilitate;
- comportament agresiv și agresiv.
- Tipul somatoform este însoțit de:
- senzatii dureroase in domeniul organelor interne (inima, stomacul, intestinul, capul);
- un sentiment de doom;
- scăderea concentrației de atenție;
- respingerea ajutorului.
- Tipul fanatic. Caracterizată de:
- tulburarea de adaptare la noile condiții de viață;
- excludere;
- cruzime;
- insular;
- schimbarea personalității.
Auto-ajutor și ajutor profesional
Psihologia stresului post-traumatic include mai multe metode psihologice și clinice de diagnostic și tratament al PTSD.
Principalul pas în tratamentul PTSD este conștientizarea problemei actuale de către pacientul însuși și căutarea unui ajutor profesional. O descriere completă a stării fizice și psihologice va ajuta terapeutul să diagnosticheze corect și să prescrie un tratament adecvat.
Complicațiile adesea asociate cu boala PTSD complică terapia:
- atacuri de panică;
- depresie;
- dependența de droguri;
- alcoolism;
- alte tulburări de anxietate.
Tratamentul are mai multe direcții. În funcție de tipul de sindrom, se folosește o metodă sau o combinație de mai multe:
- Psihoterapia - sesiuni regulate, constând în conversații între medic și pacient, inclusiv următoarele metode de influență asupra psihicului:
- metoda de coliziune cu elemente ale evenimentelor stresante;
- terapia comportamentală cognitivă (schimbarea răspunsului la stres);
- restructurarea comportamentală (motivația de a vorbi despre traume după stres);
- introducerea într-o situație stresantă (reducerea sentimentelor de anxietate, corectarea gândurilor negative, atenuarea simptomelor PTSD);
- psihoterapia familială.
- Terapia de droguri - luând medicamente (antidepresive, sedative, medicamente nootropice), ajutând la combaterea psihotrâmelor.
- Metode auxiliare - auto-pregătire, hipnoză, terapie artistică, meditație, relaxare respiratorie.
În ultimul deceniu, psihologia stresului post-traumatic a câștigat un impuls extraordinar în dezvoltare, datorită progresului rapid în studierea bazelor biologice și psihologice ale PTSD. Un rol important în cercetare este problema prevenirii și a modalităților de prevenire a dezvoltării tulburării de stres post-traumatic după traumatism. Studierea aprofundată a tuturor aspectelor fenomenului și finanțarea suficientă a regiunii dă speranță dezvoltării metodelor individuale de tratament în fiecare caz individual, ceea ce va face terapia mai productivă și mai eficientă.