Situația rezultatului global servește ca o legătură între soldul înregistrărilor din trecut și perioadele contabile curente și arată ca urmare a ceea ce a fost o schimbare în soldul curent în comparație cu trecutul. Cu alte cuvinte, acest raport arată modul în care acționarii de capitaluri proprii ale societății sub influența veniturilor și a cheltuielilor efectuate în perioada curentă (vezi Anexa 4.5).
O entitate trebuie să prezinte toate elementele de venituri și cheltuieli recunoscute într-o perioadă:
a) o declarație apoasă a rezultatului global, sau
b) în două situații: raportul, care reflectă componentele de profit sau pierdere (contul de profit și separat) și oa doua declarație care începe cu profit sau pierdere și componente reflectorizante ale altor elemente ale rezultatului global (situația rezultatului global).
Informații care trebuie prezentate în situația rezultatului global
Situația rezultatului global trebuie să includă cel puțin acele elemente care prezintă următoarele sume pentru perioada:
b) costul finanțării;
c) partea Companiei în profitul sau pierderea asociate și asocieri în participație, contabilizată prin metoda punerii în echivalență;
d) cheltuielile cu impozitul;
e) o sumă separată, care constă din: profit sau pierdere după impozitare din activitățile întrerupte și profitul sau pierderea după impozitare, recunoscută ca rezultat al măsurării la valoarea justă minus costurile de vânzare sau la cedarea activelor sau a grupului (eliminare) care constituie întreruptă activități; și
f) profit sau pierdere,
g) fiecare alte venituri componente clasificate în funcție de natura (cu exceptia cazului prevăzut la litera (h));
h) Ponderea alte elemente ale rezultatului global al entităților asociate și asocierilor în participație, contabilizate prin metoda punerii în echivalență; și
i) rezultatul global total.
O entitate trebuie să prezinte următoarele elemente în situația rezultatului global ca alocări pentru perioada:
a) profit sau pierdere atribuibil: intereselor care nu controlează, și proprietarii societății-mamă;
b) rezultatul global total pentru perioada atribuibil: interesele care nu controlează, și proprietarii mamă.
O entitate trebuie să recunoască toate elementele de venituri și cheltuieli pentru perioada în profit sau pierdere, cu excepția cazului se prevede altfel sau permise de IFRS.
Informații care trebuie prezentate în situația rezultatului global sau în note
În cazul în care elementele de venituri și cheltuieli sunt semnificative, o entitate trebuie să prezinte natura și valoarea lor separat.
Clasificarea costurilor poate fi una dintre următoarele două metode: Metoda „de către funcția de cost“ și metoda „costurilor de natură“.
Această grupare corespunde descrierii elementelor de cost. În acest fragment al contului de profit și pierdere în coloana din extrema dreaptă arată veniturile de activitățile principale și alte (de exemplu, veniturile și alte venituri), care se deduce din suma tuturor costurilor, prezentate în paranteze, adică, cu semnul minus. Detalierea compoziția cheltuielilor se reflectă în coloana din stânga numerică.
„Funcții de cost“ sau metoda „costului vânzărilor“, utilizarea care cheltuielile sunt clasificate în funcție de funcția lor ca parte a costului vânzărilor. secvență Demonstrat calcularea indicatorului de profit (sau alt indicator), unde componentele factorilor de profit prezentate în coloanele individuale situate la stânga, este caracteristic pentru formularele de raportare elaborate contabili Marea Britanie și SUA, și acceptate în IFRS.
Gruparea costul funcției lor similar cu raportul românesc pe profit și pierderi.
Costul bunurilor vândute
Profitul brut (cost minus venituri)
cu privire la costurile de marketing (cheltuieli comerciale)
Profit înainte de taxe