Adecvarea și echivalență ca conceptele de bază ale teoriei traducerii
A. D. Shveytser definește conceptele de echivalență și caracterul adecvat al „În cazul în care echivalența răspunde la întrebarea dacă traducerea textului original, caracterul adecvat al răspunsurilor la întrebarea dacă traducerea corespunde procesului în conformitate cu condițiile de comunicare. deplină echivalență presupune transferul completă a funcției de comunicare a invariantului, adică. E. Este o traducere extrem de aproape text cu originalul cerințelor maxime impuse prin transfer. Cerința privind caracterul adecvat același lucru este cel mai bun personaj: traducerea trebuie să îndeplinească în mod optim anumite scopuri și obiective de comunicare „[Shveytser.1988 cu. 95]
În activitățile de traducere 50-60s a primit un nou impuls în domeniul informării și teoria comunicării, practică, contribuind la formarea unui concept funcțional-pragmatică a caracterului adecvat al traducerii (Barkhudarov 1975, Komissarov, 1973, Schweitzer, 1973, Cadet, 1978). Prin punct de vedere funcțional este necesară traducerea adecvată nu este transferul completă și exactă a tuturor conținutul semantic și caracteristicile stilistice ale originalului, în conformitate cu normele funcționale și stilistice ale limbii țintă, ci doar transmiterea corectă a comunicării principale din caracteristicile originale ale sale funcționale „dominante.“ Alte proprietăți de transfer de acest tip, în principiu, lipsită de relevanță pentru bani.
În general, planificat în prezent pentru delimitarea conceptelor de „adecvare“ și „echivalență“ în studii de traducere pe baza general și particular.