În mod activ dezbătut ultimele șase luni termenul „democrație suverană“ înseamnă, în primul rând, nu este celălalt, ca și statutul de România. Acesta, în nici un caz să fie considerat ca numele noii ideologii. În același timp, cu toate acestea, el reprezintă constanta politică, zona de consolidare, care a venit ca rezultat al societății „reimposition“ românesc al sistemului politic al ultimei de-a 15-a aniversare.
Spre deosebire de „democrație suverană“ pe o varietate de diferite definiții ale caracteristicilor unui sistem democratic - democrație liberală, democrația socialistă, securitatea, democrația directă, plebiscitar, și multe altele - este că termenul este mai puțin despre caracteristicile interne ale regimului politic. Acesta caracterizează sistemul politic în ansamblu, din interior și din punct de vedere din afara.
În ceea ce privește suveranitatea internă a democrației suverane este dificil, probabil, să interpreteze mai bine decât spun patru secole în urmă, cuvintele lui Francis Bacon, o lege engleză: „suveranitatea și libertatea Parlamentului - sunt două elemente de bază ale statelor care nu anulează și nu distrug, și să consolideze și de sprijin. unul pe altul. " O federalizată România, în căutarea echilibrului drepturilor „subiecți“ și Federația, „democrație suverană“, subliniază importanța principiului democratic este în sens național.
Dar, în egală măsură, dacă nu chiar mai mult, în interpretarea „democrației suverane“ aspect important „suveranitatea externă“. Odată ce am folosit pentru a fi considerat ca un sistem politic închis. Și cu această abordare, desigur, nuanțe ale dispozitivelor sale de a deveni o importanță excesivă la chestiuni de principiu. Nu este faptul că, prin înțelegerea acestor nuanțe trebuie să renunțați, dar probleme de principiu - nu pentru cei.
semnificație politică și filosofică a termenului „democrație suverană“ se bazează pe o înțelegere modernă a „națiune“ ca o „democrație“ (care marchează istoricul american Dzhon Lukach). Vă rugăm să rețineți: înainte, având în vedere țările din Europa, a vorbit despre „națiunilor europene“, dar acum mult mai probabil pentru a vorbi despre „democrațiilor europene“. Națiunii - etnia politică, democrația - combinate idealurile poporului și statului, inclusiv (și, în ultimele decenii - ca regulă) o multinațională.
Trebuie doar menționăm că „democrația“ este cu siguranță nu înlocuiește în totalitate conceptul multivalentă de „națiune“, și numai una dintre valorile sale - așa-numitul „stat-națiune“.
Deci, atunci când vorbim despre democrație suverană, ne referim la România ca o națiune democratică suverană. Adică, noi nu trăim „cu“ și „în“ democrație suverană. Acest termen însă determină în mod indirect caracterul democratic interior ca metodă de sisteme politice. Cum - va deveni clar după voința de a clarifica sensul și definirea relevanței „suveran“.
înțelegerea modernă a suveranității unui stat democratic înseamnă că guvernul, bazată pe voința suverană a poporului, independent de oricine altcineva în treburile interne și internaționale