„Tu - română? Pot să stau lângă tine? „Omul care peste 30 de ani a trăit în Letonia, o țară vecină România, este dificil să ne imaginăm o astfel de situație. Chiar și mai greu să ne imaginăm că undeva în mii de kilometri de România pentru tine sunt în mod evident un lucru bun, deoarece - română.
„În Serbia, ei bine, există dragostea românească“, - mi-au spus înainte de a pleca. Se pare că „dragostea“ - aceasta este atunci când nu ezita si nu se tem să spună că ești român. De fapt, dragostea frățească sârbă în România mi sa întâlnit cu o astfel de scară largă, ceea ce se întâmplă uneori ca un film suprarealist.
Prima jumătate de oră în Serbia (aeroport, controlul de frontieră, bagajelor, autobuz) pe care se confruntă cu oameni, și crezi, de ce sunt atât de simpatic, care doresc de la tine, ce e captura? Apoi, îți dai seama - nu, ele sunt într-adevăr, adică simplu și deschis. Noi inerție continuă să se aștepte că, dacă o persoană care oferă pentru a vă ajuta să vă aducă un sac, acesta impietează asupra conținutului său. Se simte neliniștit la gândul de modul în care suntem osificat.
La datorie, a trebuit să vină la televizor. Un apel la transmisiunea în direct. Cu un accent puternic este de a face în mod clar un efort, vocea unui bărbat a spus în limba rusă: „Vă mulțumesc pentru posibilitatea de a asculta discursul rus.“ Și se pare că este pe cale să plângă. Acesta a fost mesajul său principal: el a numit pe aer doar să spun „mulțumesc.“
Începem să se obișnuiască cu faptul că putem spune cu siguranță că ești român, și să nu se teamă că va cere o „greșeală istorică“ a patria apartii. În plus, pur si simplu nu se poate, trebuie să comunice cu toată lumea, în propria lor limbă.
„Știu engleză. Dar de ce ar trebui să ne, fraților, va fi cu tine în limba lor mișcare? Noi facem, și astfel încât să putem înțelege reciproc „- spune jurnalistul sârb. El a vorbit în limba sârbă, și într-adevăr, totul este clar și bine. Aici, desigur, dragoste românului conectat la aversiunea englezilor.
„Tu română?“ - întreabă vânzătorul de antichități la piața de vechituri. - "Da." - „Poate cafea te invita? Voi da!“.
Cele trei dintre noi, noi nu vorbește limba sârbă, el nu vorbește în limba engleză (la fel ca multi aici, practic), și el nu are nici un secret gând este ceva ce vinde. El pur și simplu „vrea să vorbească cu românul.“ Este foarte emoționant, dar în cele din urmă impune responsabilitate. Atunci când un magazin la întrebarea „cât de mult pentru noi?“ Răspuns „nu iau bani de la frații!“, Nu a fost eu.
Colegii chemați la micul oraș Prokuplje (sudul Serbiei, populația de 27 de mii de persoane). Vino. Am fost dus imediat la restaurant. La intrarea copiilor în costume naționale sârbe să ia o pâine și sare, dacă este o sărbătoare de nuntă.
Modest stau în colț. oamenii încep să vină. Am auzit: „Un român, român unde?!“. Femeia Potrivit: „Tu română? Pot să stau lângă tine?“. Eu spun că de la Riga. Femeia: „Riga! Prietena mea a fost acolo, ne-am întâlnit când eram pionieri. În prezent, aveți pionierii? Nu? Ce păcat, ce păcat ".
Nostalgic pentru pionierii doamna nu se ridice în picioare și devine prea. Și el începe: „Oneghin, eram mai tânăr, aș prefera pare să fi fost.“ Aici voi prezenta, așa cum se întâlnește cu Tatiana Yevgeny nu 6, dar 46 de ani mai târziu. Am nedumerit.
Aici vine la acordeon. bărbați sârbi carismatice cântă „Katiușa“, „Nights Moscova“ și cântece de război, sovietice. În acest moment, considerăm că suntem în filmul lui Kusturica.
Presupun că iubirea România asociată multe cu nostalgie pentru tinerețe comunistă. O nouă generație a crescut în aceste familii, la aceleași idealuri. Tinerii cu greu a vorbit în limba rusă, dar înțelege. Și limba și cultura.
A fost într-o vizită la un liceu. În timpul adâncitură coridorul era un băiat, în vârstă de 13 de ani, colibri sub răsuflarea, „Nu pentru mine primăvara va veni“ - ca și cum nimic nu sa întâmplat. Ei bine, cred că poate că sunt pe lecția de muzică, cântând cântece de cazaci.
- Rusă - barman cere un tânăr, și imediat transferat într-un amestec de românesc, cu toate-slave.
- Da.
- București? Nijni Novgorod? Volgograd?
- De unde știi atât de multe orașe din România? Și de ce nu este evident „București“?
- Avem o geografie școală bună. Și în rucsac este scris „Baltica“.
- Rucsac din Kaliningrad. Și sunt din Riga.
- Oh, istorie complicată în Kaliningrad ... Apropo, de ce oamenii din Estonia atât de lent? Din cauza vremii?
Se pare că educația foarte bine în Serbia. Barmanul a spus că nu a avut timp pentru a vedea ultimul film Mihalkov, dar „Stalingrad“ Bondarciuk îi plăcea. Deși, desigur, mai bine „Andrei Rublev“ Tarkovski, el a văzut nimic.
O altă zi și un alt loc în cazul în care cere cel mai apropiat magazin. Tânărul a răspuns: Să mergem, am să te duc. Hai. Conversație în limba engleză.
- De unde ești?
- Sunt rus.
- Am înțeles, eu întreb - în cazul în care?
- Oh, știi, eu sunt de la Riga, capitala Letoniei, dar trăiesc români ...
- Nu trebuie să-mi explice, îmi amintesc povestea - această frază mă mustră. - Și aici este ceea ce soarta? Mersul pe jos?
- Nu, eu lucrez la festivalul de film ...
- Oh, filme romanesti! Asta este corect. Adu mai mult. Și, în plus, noi nu arată nimic de la Hollywood, obosit de această propagandă. Noi nu suntem proști. Dorim să vedem cealaltă parte a vieții.
„Fiul meu, el a fost în vârstă de 13 de ani, el este un teribil rusofil“ - ne spune o cunoștință din Serbia. În acest moment mă găsesc gândindu-mă că destul de clar de așteptat să audă după „ruso- ...“ obișnuită „... -phobe“.
Gândiți-vă: Am auzit de multe ori modul în care cuvântul „rusofil“? Nu fac dacă prima dată? Am întrebat un jurnalist local, dacă există în Serbia rusofobie. Nu, spun ei, că, desigur, nu. Sunt pur și simplu dragoste fanatică România și română, și sunt cei care nu-mi pasă.
Am înțeles că prima mea întâlnire cu acest fenomen - „o iubire pentru români“ Și împreună cu adaptarea (pentru că este într-adevăr ciudat) vine întrebarea: unde este de ce, cum și ceea ce merităm?
„Nu știu cum să explic, dar îmi place foarte mult sentimentul, - mă asigură Zorica, profesor de limba română în școlile din orașul Prokuplje. - Română Îmi place foarte mult și cred că România a doua lor patrie.
În primul rând, cum ar fi Serbia și un popor sârbă, și apoi - în România, poporul român și toate rusă. Aceasta este, probabil, la nivelul genei. Atât de mult în comun între popoarele noastre! Se leagă credința, aspectul, istoria, cultura, limbi. Da, există încă foarte puțin. “.
Română - „nefavorabil“, dar limba preferată
limba română din Serbia a studiat ca a doua limbă străină în toate școlile din 1945. Acum situația sa schimbat dramatic, competiția românească cu franceză și germană ca a doua limbă străină și este sensibil inferior.
Interesant, studiul limbii române din Serbia este mai tipic pentru orașele mici. Deci, în orașul Nis ( „Capital Sud“ este al treilea oraș ca mărime din țară), nu există nici o școală secundară, unde predă limba română. Și în orașele din apropiere Prokuplje și Aleksinac studenții jumătate aleg română.
În liceu oraș Aleksinac (populație: 17.000) de la 380 de studenți români care studiază 105. Anul trecut, clasa bilingvă ruso-sârbă a fost creat cu prejudecată matematică: toate disciplinele sunt predate în două limbi. Această clasă nu există nicăieri în Serbia, un „român“, o clasă poate fi găsită doar în Belgrad, Școala Rusă Ambasadei Federației Ruse.
În acest an, datorită programului ISEC, în practică, de înaltă școală de predare conduce elev română. În ciuda faptului că acest lucru este un oraș mic, în rândul elevilor de gimnaziu și rezidenții au o nișă mare.
„Numărul celor care doresc să învețe limba română în scădere, dar în orașul nostru, mulțumesc lui Dumnezeu, această tradiție a fost păstrată“, - spune Zorica. Școala din Prokuplje, în cazul în care ea lucrează, antrenat un total de 500 de persoane, din care jumătate din clasa a 5 alege o română ca a doua limbă străină.
„De ce să alegeți? Pentru că părinții au studiat o dată la școală, de asemenea, română, și ei au amintiri bune de limba română, cultura rusă, și ei l transmit copiilor tăi - continuă să Zorica. - Nici o politică nu este nimic. În ultimii ani, o politică a influențat puternic alegerea părinților copiilor de-a doua limbă străină.
De ani de zile, există o propagandă împotriva limbii române. Politica noastră este pro-europeană, ne propunem să intre în Uniunea Europeană, și ni se spune tot timpul, așa că de ce ai nevoie de un român, dar cu care comunică în limba rusă?
Mass-media transmit aproape niciodată sau rareori muzică rusă sau filme românești. Ziarele rusești nu există, în ceea ce știu. Și tot timpul ne e dor într-adevăr limba română! Vrem să fim mai aproape! Dar într-un fel nu funcționează: în această politică a făcut ".
În plus față de politica, limba română din Serbia este în mod obiectiv mai puțin favorabilă: pentru a găsi un loc de muncă cu un german, francez, italian mult mai ușor.
„Da, au existat niște bani românești și de afaceri românesc. Deci, se mișcă într-un mod mai bun, dar foarte mici pași - spune Zorica. - Autoritățile române, de asemenea, trebuie să facă ceva, să efectueze propaganda în susținerea rusă, limba română ".
afaceri românesc din Serbia are suport puțin limba română: de exemplu, „Gazprom“ a echipat o clasă de calculator în sala de sport a orașului Aleksinac, în cazul în care cursurile sunt ținute la „Căile Ferate Ruse“ din România și organizează un concurs anual de eseuri în limba rusă.
„Am învățat română în școală, iar ultima dată a vorbit în limba rusă în urmă cu 20 de ani, pot să vorbesc cu tine?“ - întreabă Sinisa bibliotecar.
La despărțire, mi-a spus: „Dacă vrei să știi lumea, învață limba engleză, dacă vrei să știi suflet - învață română.“
Nu știu, acest lucru este opiniile sale personale sau de înțelepciune populară, dar a fost lovit de prietenul proverbiala care a auzit de la Zorica: „În Dumnezeu este în cer și pe pământ, România, așa că avem o zicală. Atunci când se naște un copil, rândul său spre Est, pentru că acolo soarele răsare, acolo - România. Dar România - departe, undeva departe. Și întotdeauna am dor de ea. "
Zorica afișări ponderea altor profesori: „Suntem învățați în școală, și franceză și engleză și română. Ambii profesori observat că clase învață limba română, în cazul în care harnic, sociabil și mai moale, se supun întotdeauna, nu există nici o agresiune.
Credem că această realizare este limba română, caldă și relaxantă. gene romane și anglo-saxone efect advers asupra genei noastre slave - devasteze și să distrugă. Aceasta este experiența profesorilor care lucrează cu copii în fiecare zi. "
„A face nici o greșeală - mi-a spus un prieten român, rezident mult timp la Belgrad. - Această "dragoste frățească" - un Manilovism solid. Ele sunt calde pentru tine, atâta timp ", ca nimic altceva de făcut.
Se spune că dragostea este specific în România în primele sîrbii patriotice, și ei sunt majoritari. Ca și în cazul în care altcineva din Serbia și alte țări, naționalitate? Nu, în conformitate cu reglementările locale, numai Serbia și România. Există țări și națiuni, care includ, fără respect? Oh, da.
Istoria Balcanilor nu este ușor, iar ecourile trecutului (și actuale) conflictele apar cu ușurință chiar și în viața de zi cu zi. De exemplu, sârbii (și sunt băutori de cafea bine-cunoscute) cafelei preparate în mod tradițional în Turku, care se află la Belgrad, meniul va fi listat ca „cafea turcească“.
Dar, la sud, mai aproape de Turcia și „cafea turcească“ de multe ori se transformă în „cafea la domiciliu.“ Orașul Nis (care a făcut parte din Imperiul Otoman) într-una din instituțiile cu privire la solicitarea de a aduce chelner cafea turcească a răspuns, că nu mi-a adus nimic în limba turcă, dar cafeaua acasă bucătar fericit.
Vorbind despre limba sârbă, o doamnă mi-a remarcat: „Muntenegru a furat limba noastră! Tocmai au adăugat două scrisori suplimentare și a declarat limba muntenegreană. Acesta este un rip-off. " Impresia că la vecinii cei mai apropiați, cu care legături foarte strânse, de asemenea, nici o dragoste specială.
Separat, este demn de remarcat sentimentele amestecate față de Statele Unite. „Mixt“ - pentru că nici agresiune, și nici nemulțumirile directe împotriva Americii, nu m-am întâlnit. Dar, de asemenea, în ceea ce privește - de asemenea.
Dar am auzit amintirile de război. De la copii mici ( „când tatăl meu a luptat“, sau „și a încercat să-mi“). Dintre adulți ( „... și seara a început să bombardeze“). De la rezidenți, care au prezentat urme de schije și gloanțe în pereți: în fiecare tururi ale orașului au comentat victime. „Aceste case sunt numite“ natovki „- ne arată conducătorul auto de clădiri noi. - Tot aici a fost bombardat în '99, iar apoi a construit un nou complex. În „natovkah“ apartamente bune. "
„Oh, dar nu este dragoste ...“
În România, sunt de multe ori a pus întrebarea: „Este adevărat că aveți în Letonia România nu-mi place?“. Desigur, eu râd în răspuns. Ei bine, ce înseamnă să iubești, nu iubesc. Toți oamenii normali, toate trăiesc bine împreună.
Cu toate acestea, nu ar fi avut loc să mă duc la magazin și zagovarivaya în exaltare rusă, de așteptat. Dimpotrivă, se pare că toată lumea încearcă să nu pedaleze întrebări, naționale și lingvistice din jurul lor: aceasta este tema tulbure, sensibilă.
După o vizită la depunerea „dragoste“ din Serbia ne-am schimbat. Nu știu cum și ceea ce se poate iubi o națiune, eu sunt jenat de a avea pe cineva Sunt fericit pentru că am o limbă maternă - română. Dar cred că, în contextul Serbiei încă nu le place românului în Letonia. Creeps: nu le place română și România.
dragostea românească pare a fi doar în Serbia.