Anarhismul este o filozofie politică, care reprezintă eradicarea totală a oricărei forțe și efect al puterii omului asupra unei alte persoane.
Spre deosebire de socialism, ideea anarhist sugerează că societatea poate face fără sistem de constrângere de stat. Manifestările practice ale anarhismului spune că fiecare anarhist pot avea propriile lor criterii pentru conceptul de anarhismului, iar aceste criterii nu pot fi în concordanță cu gândurile celeilalte persoane. În prezent, există mai multe tipuri, stiluri și tradiții istorice ale anarhismului.
Ce este anarhie
Potrivit cercetării istorice, anarhismul, ca de obicei, se face referire la stânga SMSI radicale, ca teoreticienii anarhismului opinii cu privire la politica și economia sunt complet opuse tuturor interpretărilor comunismului, sindicalismul și economia socială. Dar individualismul fără ca unul dintre teoreticienii ideologice ale anarhismului, nu este. Unele tendințe în favoarea recunoașterii parțiale a modului de producție capitalist și aceleași relații interpersonale. Aceste ramificații sunt anarhistele piață agorists. Dar, trebuie să admitem că o minoritate și marea majoritate a anarhiști din întreaga lume să adere la ideologia de stânga. Mai mult decât atât, trebuie remarcat faptul că anarhismul individualist nu implică în mod necesar un angajament de suporterii lor la formarea variabilă a capitalismului. Pentru anarho-individualism este de bază libertatea individului, in general, acestea pot nega relațiile de piață, pentru ei, oricum, ce să producă și ce alimente sunt benefice, dar din puterea nu a refuzat nici un membru ideologic al societății, indiferent de ce formațiune nu a respectat. Unul dintre ideologii secolului XXI anarhismului Cindy Milshteyn, în general, a postulat că anarhismul este o tradiție politică care există la intersecția a individului și a publicului.
Cel mai cunoscut simbol al anarhismului este un steag negru pe care există fag și concluzia în litera O, ceea ce înseamnă că faimoasa frază a lui Proudhon - „Anarhia este mama ordinii“ Acest simbol a devenit o licărire frecvent pe ecranele TV din mijlocul anilor '70, când punkiștii de circulație spontane luat acest slogan.
În România, anarhismul a început să câștige impuls la începutul secolului XX, atunci când au existat evenimente politice violente care au zguduit temeliile lumii. Apoi, influența anarhismului în România a început să scadă, ca regimurile dictatoriale care sunt roșu, maro-l, nu acceptă nici un gând liber. În prezent, anarhiștii din această țară au un efect redus sau nu, iar dacă are aderenții ei, acestea sunt puține și neorganizat.