Filosofie - doctrina principiilor și legilor naturii, societății, cunoaștere și gândire universale.
Filosofia literalmente - iubirea de înțelepciune. Pentru prima dată cuvântul „filozofie“ a folosit Pitagora, și a intrat în utilizarea publică a lui Platon.
Primii filosofi greci antici a făcut obiectul de studiu al filosofiei naturii - pentru a explora probleme de aspectul și structura lumii, căutând principiul fundamental al tuturor lucrurilor, din care totul se naște și în care totul se transformă.
Rotația cosmosului pentru om a făcut Socrate a pus problema sensului vieții umane, moarte, etc. După această revoluție în filosofie a fost o sarcină dublă -. Un studiu al lumii și a omului în relația lor, relația.
- a fost integrat modalitate de dezvoltare spirituală a practicii social-istorice, contradicții progresul civilizației și culturii. Numirea filosofiei:
- crearea unei viziuni asupra lumii holistică;
- doctrina principiilor generale ale ființei;
- studiul relației omului cu lumea obiectivă și locul său în această lume. Caracteristici distinctive ale filosofiei:
- este o universală și abstractă;
- are un valori semnificative de componente;
- este proiectat să se afirme idealurile umaniste (adevăr, bunătate, justiție);
- Ele reflectă activitățile sale spirituale, explorează și dezvăluie procesele realității sunt studiate;
- este rezultatul conștiinței de sine a tuturor culturii.
Filosofia în ceea ce privește numirea sa este o reflecție. Reflecția - un fel de fenomen în domeniul dezvoltării spirituale a omului în lume, care nu coincide cu cunoștințele, sau cu auto-cunoaștere.
Principalele probleme ale filosofiei:
- obiect și subiect al filozofiei (obiectului - lumea în ansamblu, sub rezerva - legi, proprietățile și forme de viață, care sunt active în toate zonele lumii materiale, în toate lucrurile, procese, fenomene, deoarece acestea sunt legate într-o unitate indisolubilă);
- un principiu fundamental al lumii (prima parte a scopului principal al filosofiei);
- dezvoltare mondială (căile dialectic și metafizice ale cunoașterii);
- cunoașterea lumii (definiția obiectului și obiectul cunoașterii, problema adevărului, rolul practicii);
- un om și locul său în lume (studiul universului, dezvoltarea culturii umane). Structura cunoașterii filosofice:
- ontologie (filosofia vieții);
- epistemologia (teoria cunoașterii);
- logica (cunoașterea principiilor de gândire);
- axiologia (teoria valorilor);
- estetica (studiul frumuseții);
- antropologie (studiul naturii problemelor, esența omului);