Scopul principal în predarea limbilor străine în etapa actuală este de a stăpâni competența de comunicare. Obiectul controlului de astăzi, în primul rând, este o activitate de vorbire. Cu toate acestea, punerea sa în aplicare nu este posibilă fără a stăpâni materialul de limbă.
Astăzi, atingerea obiectivelor gemene de dezvoltare a limbajului și a abilităților de vorbire a condus la o revizuire a creației existente și a unor noi forme și mijloace de control.
Utilizarea activă a testării ca o formă de control în stadiul actual de dezvoltare a învățământului limbă nu este numai justificată, dar, de asemenea, cea mai plină de satisfacții.
Cu toate acestea, există încă o anumită lipsă de încredere în această formă de control, generând confuzie și confuzie terminologică în ceea ce privește conceptele de testare și de testare. Principalele întrebări sunt:
- Care este testul și testare?
- Poate un test pentru a verifica abilitățile de vorbire?
Testarea (testare) ca termenul se găsește în literatura de specialitate, în sens restrâns, sensul și utilizarea testului, și în sens larg ca o combinație de măsuri procedurale pentru planificarea, testarea și prelucrarea de testare și interpretarea rezultatelor acestora.
Potrivit lui K. Ingenkampu „de testare - o metodă de diagnostic pedagogice, prin intermediul căreia un eșantion de comportament, reprezintă de fond sau de învățare rezultate, ar trebui să fie posibil să se întâlnească comparabilitatea cu principiile de obiectivitate, fiabilitate și validitatea măsurătorilor trebuie să fie prelucrate și interpretate și să fie gata pentru utilizare în învățământ practică „[1].
SK Folomkina definește testarea ca metodă de studiu de predare, ceea ce înseamnă un scop, identic pentru toți subiecții studiu efectuat în condiții strict controlate, care să permită în mod obiectiv măsurarea procesului pedagogic caracteristicile investigate [2]. AV Konysheva adaugă că baza acestei forme de control este utilizarea unui formular standard de sarcini, care a fost numit „test“. [3]
testeri români au abordări diferite pentru definirea acestui concept, dar este posibil să se izoleze și abordări similare cu definiția „test“:
- Acesta este un proces precis controlat instrument de măsurare [4], metoda de măsurare calitativ pedagogice [5];
- Acest material sarcina de acoperire a unei secțiuni desigur [6, 7].
definiție interesantă a unui test dă Tim McNamara, „testul este o procedură pentru a colecta probe cu privire la abilitățile lingvistice generale și specifice, obținute pe baza unor teste de performanță, concepute pentru a oferi motive pentru predicția modul în care o anumită persoană folosește aceste abilități în situații reale de viață“ [8].
Toate definițiile de mai sus ale testului au dezavantajul comun care nu permit posibilitatea elaborării unei încercări de vorbire relativ subiective, în special cele în care răspunsurile dificile sau imposibile formalizare [9]. Aceasta este ceea ce cauzează probleme și neîncredere în rândul cadrelor didactice - modul de verificare și competențe lingvistice și abilitățile de vorbire de testare? Exista teste?
Demn de remarcat faptul că există diferite de test teoretic, ceea ce presupune, fără îndoială, o înțelegere diferită a termenului „test“.
Necesitatea de a evalua competențele lingvistice practice și abilitățile studenților străini care doresc să studieze la universitățile din Marea Britanie și SUA, împreună cu nevoile asociate cu un accent de comunicare în predarea limbilor străine, precum și necesitatea de a pregăti un test care masoara aspectele productive ale abilităților de vorbire, a condus la necesitatea astfel de teste de limbă, ceea ce ar necesita demonstrarea abilităților de vorbire de testare integratoare. Noua orientare a dus la dezvoltarea unor teste care au integrat cunoașterea aspectelor relevante ale limbajului (pronunție, gramatică, vocabular) cu înțelegerea contextului. Ca rezultat, linia a fost desenate, separând teste digitale și integratoare, cum ar fi un interviu oral, eseu scris și alte texte scrise, verificarea înțelegere extinse teste de discurs (atât oral și în scris).
Ca parte a abordării de comunicare este de a oferi o anumită direcție în testarea - Lingvodidaktichesky de testare (teste de limbă), care se află la intersecția a două domenii majore - pe de o parte este domeniul metodologiei de predare a limbilor străine, iar pe de altă parte - se referă la testarea pedagogică (fond), ca parte a global testology. Esența acestei tendințe a dezvăluit în cartea „testarea Lingvodidaktichesky“ VA Kokkota.
Astfel, testarea teoriei a parcurs un drum lung, și de testare astăzi nu mai este un mijloc de a controla numai abilitățile lingvistice. Conceptul de „testare“ este înțeles în sensul cel mai larg: ca un set de etape procedurale de planificare, testare și validare și prelucrare a datelor și interpretarea rezultatelor acestora.
În ceea ce privește termenul „test“, vom fi ghidați de definiție, care este introdus în cartea „testarea Lingvodidaktichesky“ VA Kokkota „preparat în conformitate cu cerințele specifice de sarcini complexe, ultima pre-testat pentru a determina indicatorii de calitate și permite identificarea nivelului testat de limba lor (lingvistică) și / sau de vorbire (comunicare) competenta, rezultatele care se pretează la o evaluare specifică a pre-stabilite criterii. "
Referințe:
2. Folomkina SK A învăța să citească într-o limbă străină în liceu nu limba. M. 1987.
7. Lyakhovitskii MV Metode de predare a limbilor străine. M., 1981. S. 51.
9. Kokkota VA Testarea lingvo-didactică. M. 1989, pp 6-8.