În ciuda tuturor, Pinocchio decide să afle de la cheia de aur secretă Karabas Barabas
Karabas Barabas și Duremar mers încet pe lângă peșteră.
În timpul bătăliei de pe lipitori medicinale dealerilor cîmpie în teama de a sta în spatele unui tufiș. Când sa terminat, el a așteptat atâta timp cât Artemon și Pinocchio nu se va ascunde în iarbă, și apoi numai cu mare dificultate rupt de trunchi de pin barba italian Karabas Barabas.
- Ei bine, ați terminat cu băiatul! - a spus Duremar. - Va trebui să pună la partea din spate a capului două duzini dintre cele mai bune lipitori.
Karabas Barabas a urlat:
- O sută de mii diavoli! Alive în goana pentru băieții răi.
Karabas Barabas și Duremar a mers pe urmele fugarilor. S-au mutat în afară mâinile iarbă, a examinat fiecare tufiș, rascolit fiecare denivelare.
Ei au văzut fumul focului la rădăcinile unui copac de pin vechi, dar nu a avut loc să-l că, în această peșteră ascunsă de oameni din lemn și chiar un foc aprins.
- Ticălosul acela Pinocchio va tăia în bucăți cu un briceag! - bombăni Karabas Barabas.
Fugarii au ascuns într-o peșteră.
Ce să fac acum? Run? Dar Artemon, toate bandajat, a fost adormit repede. Câinele a trebuit să doarmă timp de douăzeci și patru de ore pentru a vindeca rănile. Poate renunța la câine nobil într-o peșteră? Nu, nici o scăpare - astfel încât toți împreună, să moară - astfel încât toate împreună.
- Eu încă mai doresc, în orice ar fi fost de a afla de la Karabas Barabas, în cazul în care ușa care se deschide cheia de aur. În spatele ușii se păstrează nimic remarcabil, uimitor. Și ar trebui să ne aducă fericire.
- Mă tem că fără tine să stați, mă tem - gemu Malvina.
- Și Piero te pe asta?
- Oh, el citește numai poezii.
- Voi proteja Malvina ca un leu - Piero a spus cu o voce ragusita, ca vorbind prădători mari - nu mă va ști încă.
- Ei bine făcut Piero, ar avea de multă vreme!
Și Pinocchio a început să curgă pe urmele lui Karabas Barabas și Duremara.
El le-a văzut în curând. Directorul teatrului de păpuși a fost așezat pe malul pârâului, Duremar l-au pus pe o cataplasmă bucată de frunze de măcriș. Ar putea fi auzit de departe feroce huruitul stomacul gol la Karabas Barabas și popiskivanie plictisitor stomacul gol vânzătorului de lipitori medicinale.
- Signore, trebuie să mănânce, - a spus Duremar - căutare pentru răufăcători poate fi amânată până noaptea târziu.
- Aș mânca un purcel de lapte întreg este acum atât de o pereche de rațe, - a declarat mohorât Karabas Barabas.
Prietenii au croit drum spre taverna „Trei peștișorii“ - ar putea fi văzut un semn pe un deal. Dar, mai degrabă decât Karabas Barabas și Duremar, el a sprintat Pinocchio, aplecîndu la iarbă pentru a evita să fie observat.
Lângă ușa hanului Pinocchio strecurat până la un cocoș mare, care, după ce a găsit o sămânță sau o bucată de curaj de pui, agitând cu mândrie pieptene roșu, gheare și băuturi răcoritoare amestecate cu nerabdare numite găini:
Pinocchio întins firimituri sale de palmier de tort de migdale:
- Ajută-te, domnule șef.
Cocoș se uită strict la băiat de lemn, dar nu a putut rezista și a ciugulit palma lui.
- Signore șef, am avea nevoie pentru a merge la taverna, dar astfel încât proprietarul nu ma observat. O să-ți ascund dvs. coada colorate magnific, și mă conduce la vatra. Bine?
- Ko-Ko! - mai mult ea a spus cu mândrie cocoșul.
El nu a înțeles, dar nu pentru a arăta că nu a înțeles, este important să meargă la ușa deschisă a hanului. Pinocchio îl prinse sub aripile laturile lor, care acoperă coada lui și squatting a făcut drum la bucătărie, la foarte vatra în care agitati proprietarul chel al hanului, răsucind în twirling foc și oale.
- Am plecat, supa de carne vechi! - a solicitat proprietarului robinetului, și așa mai pășit pe picior, care cocoș - Ku-Dah-s-e! - un strigăt disperat a zburat în stradă la găinile speriate.
Pinocchio, neobservat, a alunecat picioarele Învățătorului rămas singur, a și se așeză la un ciob mare.
La acea vreme, el a auzit voci Karabas Barabas și Duremara.
Gazda, plecându scăzută, a ieșit să-i întâlnească.
Pinocchio a intrat în oală și se ascunde.