Ratificarea (LAT lat ratificatio Ratuș -... dedublat, aprobat și facere - să facă) - procesul de a da forță juridică a documentului (de exemplu, un contract), prin aprobarea organului competent al fiecăreia dintre părți. Înainte de ratificarea documentului, de regulă, nu are nici un efect juridic și nu este obligat să nu au ratificat partea. Cu toate acestea, Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor spune stat semnatar un tratat internațional, în așteptarea ratificării sau respingerea acesteia să se abțină de la acțiuni care privează documentul „obiectul și scopul“, care este în mod clar contrar sarcinilor pe care este chemat să decidă [1].
ratificarea fapt a emis un document special, numit instrumentul de ratificare. Mână sau schimbul de instrumente de ratificare sau, atunci când există mai multe părți, transmite instrumentele de ratificare la certificatele de depozit. Kojima poate fi unul dintre semnatarii părților sau o terță parte.
Cel mai des folosit pentru a face ratificarea acorduri internaționale obligatorii. precum constituțiile federații și confederații sau modificări ale acestora. În acest din urmă caz, ratificarea se face din membrii federație sau confederație.
În ceea ce privește ratificarea acordurilor internaționale în favoarea, prin urmare, o modalitate de a-și exprima consimțământul statului de a fi legat prin tratat, împreună cu semnarea, aprobarea, acceptarea.
În România [| ]
Ratificarea tratatelor internaționale este una dintre modalitățile de exprimare a consimțământului de a fi legat de România pentru tratatul ei internațională a impus găsirea în 5 cazuri enumerate la articolul 15 din Legea „Cu privire la tratatele internaționale“. [2] În special, este necesară ratificarea, în cazul în care este asigurată de un tratat internațional, iar în cazul în care un tratat internațional stabilește, altele decât legile din România reguli. Ratificarea este realizată sub forma unei legi federale.
Bibliografie [| ]
Bibliografie [| ]
- E. Meier. Über den Abschluss von Staatsvertragen. - Leipzig 1874.
- Seligmman. Abschluss und Wirksamkeit der Staatsverträge. - Freiburg 1890.
- Wegmann. Die Ratificare der Staatsverträge. - Berlin [clarifica]. 1892.
- Prestele. Die Lehre vom Abschluss volkerrechtlicher Vertrage. - Munchen 1892.