Surse 5.Spisok utilizate ................................................ 39
Acestea sunt calitățile de bază ale discursului:
- bogăția și diversitatea;
Discursul Cultura - o secțiune a științei limbajului, care abordează respectarea normelor lingvistice și caracterul adecvat al utilizării mijloacelor expresive ale limbii în cauză, în funcție de diferitele condiții de comunicare umană.
În cultura de vorbire distinge două aspecte:
1. Vorbire pe dreapta;
2. abilități verbale.
Corectitudinea vorbirii - este respectarea normelor lingvistice ale limbii române moderne. Vorbind și scris, în ceea ce privește standardele de evaluare ca pe un adecvat (normal) sau neregulat (eroare).
Vorbit - este abilitatea posesia, respectând normele lingvistice, pentru a alege dintre opțiunile pentru cele mai de succes pentru exprimarea gândurilor și atitudinilor. Vorbind și scris din punctul de vedere al vorbirii deprindere o evaluează reciproc două estimări: mai rău este mai bine (am putea spune acest lucru, dar există o opțiune mai bună).
Exemple evidente de abilități verbale sunt lucrările artistice ale scriitorilor români restante. Munca lor cu proiecte, re-transcriu paginile operelor sale, adică Bazându-se pe versiunile anterioare ale noilor ediții, vorbesc despre munca grea care vizează îmbunătățirea expresivitatea textului.
Normele limbii literare - necongelate o dată și pentru toate formele.
Ei schimba în timp. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că, pentru toate schimbările posibile și schimbă limba română rămâne stabilă timp de secole juridice sale - fundație literară. Sistemul de norme literare avansate de MV Lomonosov și descrise în continuare în lucrarea sa „Gramatica românească“ (1755), a determinat soarta întregii limbii române și totul se menține până în prezent.
1.1.Ponyatie „cultura de exprimare.“
Dezvoltarea naturală a limbii, îmbogățirea lui creatoare trebuie să fie distinsă de contaminare și de epuizare. Un înfunda și el sărăcește tot ceea ce distorsionează și coarsens vorbirea noastră de zi cu zi și de limbă și vorbire practica literară de mass-media - presă, radio și televiziune. Această întrebare timbre kantselyarizmy, împrumuturi care nu sunt necesare alte limbi, profesionalism inadecvat și, desigur, cazuri de analfabetism, utilizarea improprie sau incorectă a cuvintelor.
Shakedown, se ciocnesc, otmazatsya, zakosit, se taie ... Aceste fraze individuale folosite nechibzuit de contemporanii noștri pentru vorbire expresivă, transporta o taxa de psihologie și perspectivele lumea interlopă - „cultivat“ (proprietarii) și „gloata“ (sclavii lor, sclavi), " syavok "" sesari "" cârpă tag-ul“, etc. vioiciune iluzoriu de vorbire transformă vorbesc molâu-slugarnică (și ascultă!) concepția despre lume, concepție despre lume și psihologia de sens anti-social. În acest sens, jargonul într-adevăr periculos.
Discursul Cultura - o secțiune a științei limbajului, care abordează respectarea normelor lingvistice și caracterul adecvat al utilizării mijloacelor expresive ale limbii în cauză, în funcție de diferitele condiții de comunicare umană.
Expunerea Stilistic și fără discernământ la vulgarizarea utilizare expresivă verbală distruge structura limbii. (. 1939) În articolul „Modern limba română literară“ Academician L.V.Scherba a pus în felul acesta: „Limba literară are o mulțime, încearcă să forțeze limba și dialecte vorbite, și, astfel, dezvoltarea sa și este angajat, dar numai atunci când el El a adaptat la noul său sistem, modificarea și remake-ul în consecință. Dar problema este, dacă este eterogenă, nesistematic inunde, în esență, noua limbă literară și ruină fără speranță expresivă lui înseamnă un sistem care doar pentru că și expresiv, care formează sistemul.
Apoi vine sfârșitul limbii literare și secole de muncă la crearea sa trebuie să înceapă peste tot din nou de la zero. Așa a fost cu limba latină, în cazul în care limbile romanice moderne au fost create pe baza lui ".
Aș vrea să cred că limba română literară nu va muri ca urmare a distrugerii structurii sale stilistice și semantice a vulgarisms sistemului, jargonul, împrumuturi externe nejustificate, sau pur și simplu inapt de manipulare el. Mulți oameni de cultură dau seama cât de periculoase această amenințare la limba maternă, poate că ne va opri toate cauza pentru a reflecta, de a învăța ceva de scriitori, ziariști, oameni de știință, educatori, figuri publice?
Cultura ridicat de vorbire, de îngrijire constantă de îmbunătățire a acesteia - o parte importantă a culturii generale a fiecăruia dintre noi, una dintre condițiile pentru creșterea culturii oamenilor.
În limba modernă literară rusă, la fel ca în fiecare, limbă vie în curs de dezvoltare, există o intensă apropiere între tradițional - carte de mijloace de exprimare cu obihodno - elemente de conversație. Cu toate acestea, bine-cunoscut „emanciparea“ și să actualizeze normele literare nu ar trebui să ducă la distrugerea lor, la reducerea stilistică a discursului în sine, pentru a grosieră și banalizare acesteia.
În aceste condiții legale, corectitudinea de exprimare, și sunt deosebit de relevante.
1.2.Kultura de vorbire - ca parte a culturii umane.
Corectitudinea vorbirii - fundamentul culturii limbii; fără ea nu poate fi nici o îndemânare artistică literară sau arta de a trăi și cuvântul scris.
„Dar vocea este corectă și are un sens mai larg. Nostru „mediul de existență“ (inclusiv spiritual) trebuie să fie sănătos și liber de „contaminanți dăunătoare.“ În acest sens, creșterea culturii de vorbire capătă aspect cultural și moral general. Fiecare dintre noi este responsabil pentru sănătatea mediului de limbă, pe care trebuie să le păstreze pentru noile generații de reînnoire curată și proaspătă, creativă și bogăția tradiției ". [1]
Cultura înaltă a limbajului expresiv și vorbirea de zi cu zi cu fictiunea trecut și prezent - este un instrument eficient al vieții culturale și spirituale a întregului aranjament.
Desigur, orice persoană care se consideră un om bine-manierat, educat, ar trebui să iubească propria lor limbă, propria lor de calificare și de a îmbunătăți cultura lor de vorbire.
Noi trebuie să înțelegem ce este național limba română, formele în care există, ce carte este diferit de vorbit, ceea ce constituie stilurile funcționale de vorbire, de ce limba are fonetic,,, variante sintactice morfologice lexicale, ceea ce este diferența dintre ele, care o normă lingvistică.
Omul cu adevărat civilizat trebuie să învețe și să dezvolte abilitățile de selecție și de utilizare a mijloacelor lingvistice în procesul de activitate de vorbire, să stăpânească regulile limbii literare, bogăția ei.
1.3. norme lingvistice.
„Regulile de limbă (normele limbii literare, standarde literare) - se pronunță cu privire la utilizarea resurselor lingvistice într-o anumită perioadă de dezvoltare a limbii literare, de exemplu, reguli de pronunție, ortografie, utilizare cuvânt, gramatica. Norma - este un exemplu de uniformă, utilizează în general acceptată a elementelor de limbaj (cuvinte, fraze, propoziții) „[2].
Fenomenul lingvistică este considerat a fi normative, în cazul în care se caracterizează prin caracteristici cum ar fi:
respectarea structurii limbajului;
reproductibilitate masivă și regulată în procesul de activitate vorbire vorbind majoritate;
acceptarea de către public și de recunoaștere.
„Regulile de limbă nu sunt inventate de filologi, ele reflectă o anumită etapă în dezvoltarea limbii literare a întregului popor. normele lingvistice nu poate intra sau anula decretul, nu poate fi reformat prin mijloace administrative. Activități lingviștii care studiază normele lingvistice este diferit - identifică, descrie și să codifice normele lingvistice, precum și să explice și [3] sunt promovarea acestora ".
Principalele surse de norme lingvistice sunt:
lucrări de scriitori contemporani, continuând tradiția clasică;
modernă comună de utilizare;
Datele de cercetare lingvistică.
Trăsăturile caracteristice ale normelor lingvistice sunt:
utilizarea linie, și capacitățile personalizate ale sistemului de limbă.
Rata de vorbire este o colecție a implementărilor tradiționale mai de durată ale sistemului de limbă, selectat și fixat în procesul de comunicare socială.
Normalizarea de exprimare - este conformitatea cu idealul literar și lingvistic. Respectivele norme FEATURE a fost remarcat de profesorul AM Peshkovskoe, care a scris: „Existența limbajului vorbind despre idealul - care este principala caracteristică a dialectului literar din primul moment al apariției sale, o trăsătură care este creat în mare măsură cel mai mult este un adverb și să-l mențină pe toată perioada existenței sale“ 4.
Peshkovski AM Obiectivul Punct și de reglementare de vedere asupra limbajului // Lucrări selectate. Uchpedgiz M., 1959: 54.
O astfel de știință, ca limba și cultura română vorbirii studierii limbii umane, vorbire, cultura limbii, caracteristicile sale, principalele caracteristici.
În general, conceptul de „limbă“ în știința modernă are două semnificații:
1.Abstraktnoe ideea unei singure limbi umane - o anumită clasă de sisteme de semne;
2. Ca o anumită limbă ca un sistem real, semn utilizat pentru comunicarea într-o anumită societate într-o anumită zonă, la un anumit moment, ca una dintre implementări ale proprietăților în general.
În orice înțelegere a limbajului este un fel de sistem multifuncțional care are de a face cu crearea, stocarea și transmiterea informațiilor.
limba și cultura română de exprimare, de asemenea, studii, altele decât limba și fenomenul vorbirii. În știință, termenul „noi“ se referă la o anumită vorbire, care curge prin timp și de investiții în formă scrisă de sunet sau. Aceasta, pe de o parte, folosind deja bine cunoscute mijloacele lingvistice, depinde în mod fundamental de limba. În același timp, un număr de vorbire (ritm, durata, timbrul, gradul de intensitate, claritate de articulare, de accent) nu au caracteristicile limbii unei relații directe.
Astfel, studiind cultura vorbirii și a limbajului, este necesar să se facă distincția între aceste concepte, cunosc caracteristicile lor de structură și specificitate.
Cultura de comunicare verbală - este selectarea și organizarea resurselor lingvistice care contribuie cel mai eficient la realizarea obiectivelor în domeniul comunicațiilor cu o vedere indispensabilă a normelor literare.
Norma limbii standard - este comună utilizarea mijloacelor lingvistice, sunete, stresul, intonație, cuvintele formele lor, construcții sintactice. Toate standardele au un lucru în comun și caracteristica principală - o necesitate pentru toți oamenii care vorbesc și să scrie în limba rusă. În plus, există două caracteristici - stabilitate și (în același timp) volatilitatea istorică. Stabilitatea normelor literare ale limbii oferă legătură lingvistică între generații, continuitatea tradițiilor culturale ale poporului, posibilitatea apariției și dezvoltării literaturii naționale.
standarde lingvistice nu sunt absolut fixe, dar totuși ele sunt orientate corect în activitatea de vorbire. Printre normele literare ale limbii sunt următoarele:
Toate regulile de mai sus sunt foarte importante pentru discursul corect și cultural.
Aceste reguli sunt supuse exactitatea conformității acestora pentru a asigura acuratețea și corectitudinea de exprimare, oral și în scris. Dacă nu respectă regulile de mai sus regulile lexicale care vor apărea erori lexicale. Aceste erori pot apărea ca urmare a sensului lexical necorespunzătoare și determinarea unui cuvânt folosit în vorbire. În scopul de a identifica în mod corect sensul lexical al unui anumit cuvânt, este necesar să se apeleze la un dicționar explicativ. Utilizarea unui glosar extinderea cunoștințelor umane de vorbire corectă și culturale.
Precizia și expresivitatea cuvintelor ca o condiție necesară pentru respectarea regulilor lexicale.
Precizia cuvântului - o condiție necesară pentru înțelegerea adecvată și completă, prin urmare, pentru eficiența întregului discurs, în general. numit Aptly un cuvânt al cărui sens este pe deplin corelat cu sensul și contextul părților subiect. Precizia cuvântului este destinat să ajute pe vorbitor sau scriitor să-și exprime gândurile lor adevărate, pentru a le asocia cu realitatea.
Expresiv, se crede un cuvânt în care expresia relației cu obiectul situației de comunicare.
Condiția principală a expresiei - prezența unui om de sentimentele sale, gândurile, poziția lor, stilul lor. Sub expresivitate, de obicei, a însemnat originalitate, unicitate, surpriză. Este în acest context, cuvânt categoric este capabil să trezească interesul și aprobarea celor care toate proiectate.
Cuvântul devine exactă numai atunci când o persoană îl folosește, știe exact ceea ce vrea să spună, să-și exprime, pentru a explica ceea ce vrea să realizeze. Același lucru este valabil și pentru exprimarea vorbirii.
Dacă toate cuvintele din discursul nostru vor fi corecte și expresiv, discursul în ansamblu va avea succes, desigur, corecte, culturale și eficiente.
Expresivitatea și acuratețea de cuvânt caracterizează cultura și educaționale fundal, care folosește aceste cuvinte în discursul său. Gradul de precizie și de expresivitate identifică și evaluează persoana care citește sau ascultă.
De expresivitate și precizie a fiecărui cuvânt depinde de calitatea întregului discurs, în general. Corectitudinea de exprimare și fiecare format dintr-o persoană care depinde de acești factori. Lexical de vorbire corectă este întotdeauna precis și expresiv. Este necesar să se cunoască și să ne amintim de fiecare persoană.
Vorbind de cultura de vorbire, limba maternă ca mijloc de comunicare, se poate face un bilanț și de a determina perspectivele asociate cu îmbunătățirea culturii vorbirii.
1. Cultura de exprimare - este un concept complex și multidimensional, al cărui conținut reflectă relația dintre limbă și vorbire, de vorbire și gândire, vorbire și minte, vorbire și realitate.
3. Cultura de exprimare ca activitate vorbire cultura asigurată mecanisme de acțiune diferite de vorbire (mecanism de memorie, substituții echivalente t. D.).
4. Cultura de exprimare presupune o cunoaștere a legilor de comunicare, funcțiile sale, tipuri și forme, mijloace de punere în aplicare.
5. Regulile de comunicare este strâns legată de comunicare și de etică. Standardele etice și de comunicare - acestea sunt instrumente care ajută să coordoneze toate aspectele legate de comunicare.
6. Respectarea toate condițiile de mai sus pentru a asigura nivelul adecvat de exprimare, declanșează o selecție limbă înseamnă prin care comunicarea pusă în aplicare o astfel de calitate de vorbire ca relevanță, bogăție, puritate, precizie, consistență, expresivitate, accesibilitate.
7. Indicatorul cel mai vizibil al vorbirii este exactitatea lor. Corect numit, în care respectarea tuturor normelor limbii literare moderne. Pentru a respecta această cerință, este necesar să se folosească dicționare, cărți de referință, manuale.
În activitatea efectivă de vorbire cerințele de exprimare trebuie să fie echilibrate cu cerințele pentru crearea de texte de diferite genuri
4.Spisok utilizate surse