Steve? Nu, acest copil nu va purta niciodată o șață atât de gravă și, desigur, nu va aluneca.
Jesse? Mirosul ei atârnă în aer, încurcându-și gândurile. Dar nu putea fi Jesse.
El însuși a văzut cum a plecat.
Nu, asteapta, exact asta nu a vazut. Să presupunem că Jesse a urmat ceva inexplicabil - ea este atât de impulsivă - încât, probabil, a condus la acest rezultat. Ar putea, ca și până acum, să ia mai mult decât putea, singura concluzie care se sugerase.
Lângă ușa grajdurilor atârnă un clopot vechi de cupru, care se chema numai în caz de urgență. Sydney inima bate din greu, se apropie de clopot și-l sună. Cineva a ratat acest cal!
Și era gata să parieze că, indiferent cine a căzut din această șa, a fost rănit și poate greu. Cowboyii vin de pretutindeni și repede. Clopotul sună aici, poate nu mai mult de o dată pe an. Chiar și Charles, care știe ce înseamnă acest zgomot, a alergat de-a lungul căii care duce de la casa mare.
- A văzut cineva cine a plecat pe calul ăsta? Întrebă mai întâi Sidney.
Bărbații clătină din cap.
Charles nu mai avea suflare. Sidney repeta întrebarea, dar nici nu vedea nimic.
"Este mașina lui Jessie încă parcată?"
- Da, am trecut și am observat că a legat un ursuleț de pluș pe scaunul din față.
O mașină goală ma speriat. Asta însemna că, cel mai probabil, era ea. Acest ursuleț așezat în mașină a făcut ca toți bărbații să-și aducă aminte de cordialitatea lui Jessie, de râsul ei de zbor, de veselia și neliniștea ei. O tacere amenințătoare îi atârna peste ei. Și pe fața oricărui om care aștepta direcțiile sale, Sidney observă afecțiunea profundă pe care o aveau pentru Jesse. Fiecare dintre acești bărbați, chiar și Charles, avea curajul să o iubească, nu ezita să-și arate liber și să-și dovedească dragostea pentru ea. Acest lucru a fost, de asemenea, vizibil pe fețele lor.
Dintr-o dată, își dădu seama ce nu observase și nu voia să observe înainte. Locul lui Jesse a fost chiar aici.
A adus aici, în acest ținut solitar, în această pustie, talentul ei de a amuza oamenii, râsetele ei, entuziasmul ei incontrolabil și dragostea ei.
Toți cei care i-au cunoscut au recunoscut abilitățile și au iubit-o pentru că merita această iubire. Doar pe el.
Durerea teribilă care-l străpunge pe Sidney putea părea să-l paralizeze. Dar trebuie să îndure.
"Tom, dă-mi o hartă."
Senzație de slăbiciune de rău și ciudat în picioare, Sidney întreba dacă își va spune vreodată Jesse, care va fi capabil să înțeleagă: locul omului în cazul în care este iubit. Nu, nu ar trebui să se lase așa de sentimental. Mai ales acum. Tom a adus harta și toată lumea sa aplecat peste ea.
- Rob, tu și Joe explorați acest sector la vest. Aduceți puștile. Dacă o găsiți, trageți de trei ori. Căutați în fiecare centimetru de pământ.
- Nu vom pierde nici un centimetru, domnule.
Unul câte unul, el a distribuit locurile de căutare. Dar ei știau și știa cât de mare este acest pământ. Și ce puțin era Jessie.
În cele din urmă, toți pregătiți pentru căutare. Cineva a pus un cal pentru el. Sidney era profund recunoscător. Sa hotărât să meargă singur, inspectând teritoriul de-a lungul drumului care duce la grova de lângă pârâu.
Charles singur stătea lângă padocuri, în mijlocul prafului care se adăpostea. Era foarte deprimat.
- De îndată ce ajunge elicopterul, trimite-l aici, spuse Sidney îndreptându-și degetul pe hartă. - Și zgâriați acest drum.
- Desigur, o voi trimite. Edgerton ... Sidney ...
Sidney abia își verifică nerăbdarea.
"Cred că eu sunt cine e vina pentru ce sa întâmplat."
Nimeni nu e vina pentru asta. Sidney lovi pușca în carcasă, care era atașată de șa.
Probabil știți, am rugat-o să se căsătorească cu mine.
La naiba! Această persoană nu înțelege cu adevărat că fiecare secundă este prețioasă acum? Sidney și-a dezlegat calul și a sărit în șa.
- A spus că nu.
- Și ce? A spus Sidney, întorcându-și calul, dansând cu nerăbdare într-un cerc. Undeva în adâncurile sufletului jubilează jingle de speranță: ea a spus "nu"! Cu toate acestea, Sidney sa retras - este prea devreme să se bucure.
- A spus că nu, pentru că e îndrăgostită de tine.
Sidney își desfăcu din nou calul și se apropie foarte mult de Charles:
- Ți-a spus asta?
- Nu, nu a spus nimic. Eram, spre rușinea mea profundă, i-am spus că, dacă te-ar mărturisi în dragostea ei, te-aș omorî. Înțeleg, a fost un șantaj dezgustător. Poate de aceea a luat calul ăsta de la disperare, abia reușit să călătorească. Îmi pare rău. E vina mea.
Sidney oftă a adânc și calm. El nu putea să se împiedice să-și trădeze dorința de a lega pe Charles și să-l tragă în spatele calului până când l-au găsit pe Jesse.