Ce este Liceul

"Liceul Tsarskoe Selo: educația omului"

Ce este Liceul?

Cuvântul „liceului“ provine din limba greacă „Liceul“ sau „likeyon“ - școala greacă veche din Atena, fondat de Aristotel în 335 î.Hr. și a existat timp de aproximativ opt secole. A primit numele său din templul lui Apollon din Lycae, lângă care se afla. Aristotel a condus liceul până în anul 323 î.Hr. Apoi a fost condus de prietenul și ucenicul său Theophrastus. Vechiul termen "lichion" a reînviat în Franța la sfârșitul secolului al XVIII-lea pentru a desemna un nou tip de școli publice superioare. În 1781, în Paris, acest nume antic a fost numit prima universitate "pentru oamenii seculari".

Ulterior, liceele ca instituții de învățământ au apărut în multe țări din Europa de Vest. În Rusia, acestea erau instituții privilegiate pentru copiii nobilimii. Aceștia s-au confruntat cu sarcina de a pregăti înalți oficiali guvernamentali pentru toate departamentele.

Să ne întoarcem în perioada în care s-au născut primele licee din Rusia. Primul liceu din Rusia a fost deschis în 1811 la Tsarskoye Selo. În 1834, a fost organizat un liceu în orașul Nizhyn, unde a studiat NV Gogol. Apoi au apărut la Moscova, Odessa (Rishelievsky), Yaroslavl (Demidovsky - aici pentru un timp KD Ushinsky a lucrat ca profesor) și în alte orașe ale Rusiei.

Deschiderea Liceului Tsarskoye Selo și primii liceeni

Ulterior, Pușkin, reamintind deschiderea Liceului, a scris:

Vă amintiți: când a apărut liceul,
În timp ce țarul a deschis palatul Tsaritsyn pentru noi,
Și am venit.
Și am fost întâmpinați de Kunitsyn
Un salut între oaspeții regali.

În pereții liceului, elevii au petrecut șase ani, soarta lor ulterioară sa dezvoltat în moduri diferite. Puteți afla despre acest lucru din numeroasele cărți și articole dedicate primei probleme liceului.

• 
  moral (legea lui Dumnezeu, etică, logică, jurisprudență, economie politică);
  
• 
  verbal (literatura, limbile rusă, latină, franceză, germană, retorică);
  
• 
  istoric (istoria rusă și generală, geografia fizică);
  
• 
  fizică și matematică (matematică, începutul fizicii și cosmografiei, geografia matematică, statisticile);
  
• 
  arte plastice și exerciții de gimnastică (caligrafie, desen, dans, împrejmuire, călărie, înot).
  

Ne-am ridicat la un apel la ora șase. Am îmbrăcat - ne-am dus la rugăciune în hol. Rugăciunile de dimineață și de seară au fost citite cu voce tare de la rândul lor. " De la 7 la 9 ore - clasa. În al 9-lea - ceai; mers pe jos - până la 10. De la 10 la 12 - clasa. De la ora 12 - mers pe jos. La o oră, cină. De la 2 la 3 - sau pictura, sau desen. De la 3 la 5 - clasa. La ora 5 - ceai; până la 6 minute; apoi o repetare de lecții sau o clasă auxiliară. Miercurea și sâmbăta - dans sau scrimă. În fiecare sâmbătă - o baie. La jumătatea anilor nouă este o chemare la cină. După cină până la 10 ore - odihnă. La 10 - rugăciunea de seară - un vis. Leo I.

Instituția de învățământ a fost amplasată în clădirea aripii palatului din Palatul Catherine. Dependință a fost construită în 1790 de arhitectul Ilia Neelova (sau Giacomo Quarenghi) pentru Grand ducese, împăratul Paul I. fiicele în 1811, clădirea a fost reconstruită în mod substanțial de arhitectul VP Stasov și adaptate la nevoile instituției. Se compune din patru etaje. Fiecare elev avea propria lui cameră - "celulă", așa cum la numit Pushkin. În cameră există un pat de fier, un sertar, un birou, o oglindă, un scaun, o masă de spălat.

• 
  Delvig, Anton Antonovici (1798-1831)
  
• 
  Kiichelbecker, Wilhelm Karlovich (1797-1846)
  
• 
  Puschin, Ivan Ivanovici (1798-1859)
  

Despre prietenie și dragoste

Primul director al Liceului V.F. Malinowski. Te iubesc, îmi voi uita tristețea, pentru a simți numai a ta, și dacă faci același lucru - atunci amândoi vom fi mulțumiți. - Este plăcut să împărtășiți suferința altui - acest lucru este regretul, care întotdeauna încânta spiritul.

elev Liceul Leo I. După șase ani de observare a elevilor de liceu și, mai presus de toate, un prieten al Pușkin, care, în opinia unui foarte, foarte mulți nu aveau tact: să-l iubească în acest fel, a fost necesar să se uite la el cu bunăvoință completă, care știe și vede tot caracterul neuniform și alte neajunsuri, le reconciliază și se îndrăgostește de ele într-un prieten prieten

da, nu este adevărat - nu,
În nenorocire - răbdare mândră,
Și în fericire - la fel, salut!

Dintr-o scrisoare absolvent I.Puschina absolvent Malinowski despre aceeasi teribila veste: .. dacă am fost la fața locului K. Danzas, glonțul fatal ar fi întâlnit pieptul meu: am găsit un mijloc de a păstra poetului prieten, comoara din Rusia.

O poezie a lui Lyceum A. Pușkin. scrisă în albumul elevului de liceu Malinovsky
Un vis (din Voltaire).
Prietenul meu! în calea acestei vieți lui Dumnezeu
Pentru a trimite a fost necesar pentru noi
Doi prieteni minunați pe drum
Și doi asistenți să lucreze.
Unul ne atrage,
Suntem de la cea frumoasă timp de o oră,
O altă mână blândă
În felul în care ne sprijină.
Când suntem obosiți
Soarta pentru a termina calea dificila,
Unul dintre noi va pune un pat moale,
Și ea va ajuta să-și închidă ochii.
Unul peste un mormânt proaspăt
Planteaza un tufis de trandafiri minute,
Celălalt este un chiparos plictisitor,
Și stropiți cu roua de lacrimi.
Conduceți-vă cu ei zilele de aur,
Fii pe ei adăpostul lor credincios.
Cine sunt aceste ființe bune?
Numele lor este Prietenia și Iubirea.

Despre studiile din liceul Tsarskoye Selo

Despre studierea în Tsarskoye Selo Liceul vorbesc: Liceul Constituția, regulile de predare, profesori și elevi: Regula de bază a metodelor de predare bune sau metoda - nu este de a ascunde mintea copiilor izyasneniyami de lungă durată și să inițieze propria sa acțiune din Carta Liceului

Nu am învățat multe în sălile de clasă, ci multe în citirea și vorbirea cu frecare constantă a minților, - a reamintit Modest Korf

Mutarea la Sankt Petersburg

Clădirea Liceului Alexandru a fost reconstruită de mai multe ori. La a 50-a aniversare a instituției (1861), în clădirea principală pe partea de grădină a construit o clădire cu două etaje. În 1878, pe proiectul lui R. Ya. Ossolanus, a fost construit al patrulea etaj peste clădire. În 1881, o nouă clasă a fost amplasată în noua aripă de-a lungul străzii Bolshaya Mietnaya. În perioada 1902-1905, din partea străzii Lyceum, a fost construită o aripă cu patru etaje pentru cadre didactice, clădirea principală a fost extinsă, iar aripile au fost atașate.

Muzeul Pușkin al Liceului Alexandrovski

Pădurea este roșie cu rochia ei purpurie,

Înghețul înghețat este decolorat,

Așteptați ziua ca și cum ar fi involuntar

Și se va ascunde în spatele marginea munților circumferinței.

Blaze, șemineu, în celula mea pustie;

Și tu, vinul, prietenul rece de toamnă,

Împiedicați-mi în piept o mahmureală plăcută,

O uitare de minute de chinuri amare.
Sunt trist: prietenul meu nu este cu mine,

Cu cine aș bea mult timp,

Cine ar putea scutura mâna din inimă

Și doresc vesel mulți ani.

Beau singur; mai multă imaginație

În jurul meu, tovarășii sună;

Familiarul nu este o aproximare audibilă,

Și sufletul meu drag nu așteaptă.

Bea singur și pe malurile Nevei

Prietenii mei mă cheamă astăzi.

Dar există mulți oameni acolo care sărbătoresc?

Cine altcineva ai pierdut?

Cine a schimbat obiceiul captivant?

Pe cine ai primit de la lumina rece?

Cine voce a tăcut pe apelul frățios?

Cine nu a venit? Cine nu este între voi?

El nu a venit, cântărețul nostru cu părul încrețit,

Cu foc în ochi, cu o chitară dulce:

Sub mâinile mirtului din Italia

El doarme în tăcere și o daltă prietenoasă

Nu a urmărit mormântul rus

Cuvinte în limba maternă,

Deci, odată ce am găsit salut

Fiul din nord, rătăcind în marginea altcuiva.

Stați într-un cerc al prietenilor tăi,

Alienul cerului străin neliniștit?

Sau din nou treceți printr-o suflare tropicală

Și gheața veșnică a mărilor de la miezul nopții?

O călătorie fericită. Din pragul liceal

Ai sărit pe navă,

Și din acel moment în mările tale,

O valuri și furtuni iubit copil!

Tu ai păstrat într-un destin rătăcitor

Ani fine de moartea originală:

Lyceum zgomot, liceu distractiv

Printre valurile furtunoase visate de tine;

Ți-ai întins mâna din spatele mării,

Erai singurele în sufletul tânăr care ne-a purtat

Și el a repetat: "Pentru o lungă separare

Noi, probabil, am condamnat roca secretă! "

Prietenii mei, sindicatul nostru este frumos!

El, ca suflet, este inseparabil și etern -

El este neclintit, liber și neglijent,

Era ghemuit sub umbra unor muze amiabile.

Oriunde suntem luați de soartă

Și fericirea oriunde a condus,

Suntem la fel: întreaga lume este străină nouă;

Patria este Tsarskoe Selo.

De la marginea la margine, urmărim o furtună cu tunete,

Încurcate în rețelele de soartă,

Sunt încântat la sânul prieteniei noi,

Carta, capitolul de mângâiere.

Cu pledoaria mea tristă și rebelă,

Cu speranța de încredere a primilor ani,

Prietenii unui alt suflet au renunțat la licitație;

Dar amărăciunea nu a fost salutată de saluturile lor.

Și acum, aici, în această pustie uitată,

În adăposturile viscolice și în frig,

Pentru mine, dulceața pregătea o bucurie:

Trei dintre voi, prietenii sufletului meu,

Aici am îmbrățișat. Casa poetului este dezgustat,

Oh Pushchin, ai vizitat prima oară;

Ați încântat expulzarea unei zile triste,

Ai transformat-o în ziua Liceului.

Tu, Gorchakov, ai noroc din primele zile,

Mulțumesc - strălucirea Fortune este rece

Nu v-am schimbat sufletul liber:

Tot la fel și pentru onoare și prieteni.

Destinul are o altă cale spre noi;

Intrând în viață, am dispersat repede:

Dar accidental un drum de țară

Ne-am întâlnit și am îmbrățișat frăția.

Când mânia a venit peste mine,

Căci tot străinul, ca un orfan,

Sub furtună, m-am îndreptat ușor

Și am așteptat pentru tine, mantia fecioarelor permiene,

Si tu ai venit, fiul lenei este inspirat,

Oh, mina Delvig: vocea ta sa trezit

Heart Heart, atât de mult eutanasiat,

Și am fericit fericit soarta.

De la începuturi, spiritul cântecelor a ars în noi,

Și am cunoscut minunata emoție;

De la copilarie, doi Musasi ne-au zburat,

Și dragostea lor era dulce pentru ei:

Dar mi-a plăcut deja aplauzele,

Sunteți, mândri, ați cântat pentru muze și pentru suflet;

Mi-am petrecut darul, ca și viața, fără atenție,

Ți-ai adus geniul în tăcere.

Slujba Muselor nu tolerează agitația;

Frumusețea trebuie să fie maiestuoasă:

Dar tineretul ne sfătuiește cu blândețe,

Și zgomotos ne facem visele fericite.

Vino în mintea ta - dar e prea târziu! și din păcate

Ne uităm înapoi, nu există urme acolo.

Spune, Wilhelm, nu era nici cu noi,

Fratele meu este nativ al muzeului, după soarta lui?

E timpul, este timpul! chinul nostru spiritual

Pacea nu merită; Să lăsăm amăgirea!

Vom ascunde viața sub umbra izolării!

Te aștept, prietena mea tardivă -

vin; de focul unei povesti magice

Îl revigorează devotamentul îndurerător;

Să vorbim despre zilele furtunoase din Caucaz,

Despre Schiller, despre faima, despre dragoste.

E timpul pentru mine. o sărbătoare, o prieteni!

Am o întâlnire premonitorie de întâmpinare;

Amintiți-vă de predicția poetului:

Un an va trece, iar cu voi iarăși,

Legământul visurilor mele se va împlini;

Un an va trece și voi veni la tine!

Oh, cât de multe lacrimi și cât de multe exclamații,

Și câte cupoane sunt luate în ceruri!

Și primele mai pline, prieteni, mai complete!

Și până la capăt, în onoarea uniunii noastre!

Binecuvântați,

Binecuvântați: Trăiați Liceul!

Pentru profesorii care ne-au ținut tinerețea,

Pentru toată onoarea, atât morți, cât și vii,

Pentru buzele de a ridica o ceașcă recunoscătoare,

Nu-și amintește răul, pentru binele răsplării.

Fuller, mai plin! și, cu o inimă,

Din nou până la fund, beți până la o picătură!

Dar pentru cine? despre alții, ghiciți.

Urmați, regele nostru! asa! să bem la țar.

E un bărbat! ele sunt dominate de o clipă.

El este un sclav de zvon, de îndoială și de pasiune;

Iartă-l persecuția greșită:

A luat Parisul, a fondat Liceul.

Mănâncă cât suntem aici!

Din păcate, cercul nostru se estompează de la oră la oră;

Cine se culcă în mormânt, care este cel îndepărtat care este orfan;

Soarta se uită, se estompează; zilele de funcționare;

Inclinându-se invizibil și zâmbind,

Ne apropiem de partea noastră.

Cine dintre noi pentru bătrânețe este ziua Liceului

Va trebui să sărbătoriți singur?

Prieteni nefericiti! printre generațiile noi

Un oaspete docil, atât superfluu, cât și străin,

El ne va aminti de noi si de zilele de conexiuni,

Își închide ochii cu o mînă tremurătoare.

Lăsați-l, cu bucuria de cel puțin un trist

Apoi în această zi pentru o ceașcă va ține,

Așa cum sunt acum, o relicvă a tăgăduitorului tău,

El a petrecut fără durere și îngrijorări.

Același spirit vechi al Liceului,
Bunătatea și onoarea de flacără,
Arde în inimile copiilor săi.
Întotdeauna un animal de companie era Lyceum
Cu o frunte ridicată ridicată.
Și nu pătată și curată
Tot același nume al elevului de liceu
Din trecut până în zilele noastre,
Și aceleași obligațiuni sunt scumpe
Cursuri conectate de toți anii!

Dar la fel ar fi bine,
Că în oameni trăia curaj,
Toată lumea din oraș a mers cu mândrie,
O sabie a strălucit dintr-o parte.
Apoi b nu a aruncat cuvinte în vânt
Fără motiv,
Și ar fi mai puțin calomniatori,
Discuții la întâlniri.
Și conștiința și mândria ar avea totul,
Și, reținut de strălucirea sabiei,
Nimeni nu ar fi coadă fără coadă,
Sfaturile ziarelor.
Cât de dulce pentru un mic cuvânt mic,
Pentru o tipografie falsă
Inamicul într-o față oblică
Mănuși măgule!
Apoi, dacă este necesar, toată lumea ar putea,
Sărind în ușă fără un raport,
Cu agresorul traversează sincer lama
Și fermitatea aspectului masculin.