Este trist când îți dai seama brusc că altcineva ți-a trăit toată viața pentru tine.
Este trist faptul că dintre toate nuanțele existente ale iubirii pe care le-am întâlnit numai nerequired.
Este o rușine că unii oameni nu apreciază și nu prețuiesc ce au.
Este trist că suntem atât de proști.
Este trist că, pe măsură ce îmbătrânim, devenim orbi și nu vedem frumusețea acestei lumi.
Este trist că nu protejăm natura.
Este trist faptul că națiunea noastră mare este de băut.
Este o rușine că nu sunt o excepție, că sunt printre ei.
Este o rușine că mă trag în spatele lor.
Este trist când nu-mi dau seama că sunt singurul pe care îl învinovățesc.
Este trist că națiunea se înrăutățește din ce în ce mai mult în fiecare zi.
Este o rușine că există oameni care stau la o parte atunci când ar trebui să meargă înainte.
Este o rușine, este jenant pentru niște lideri.
Este păcat că viața este incredibil de dificilă.
Este păcat că oamenii îmbătrânesc.
Este trist când mor oamenii apropiați.
Este trist că, în timpul vieții, rareori (și niciodată nu) le spunem cuvintele "Te iubesc".
Este trist când nu apreciem pe cei care ne-au dat viață.
Este păcat că, uneori, nu putem să apreciem viața donată de noi prin natura noastră și celor care spun rareori "te iubesc" în timpul vieții.
Este păcat că în cei douăzeci și doi de ani îmi pot fi mândri doar de câteva organe.
Este păcat că viața este scurtă.
Este trist că încercăm să-l reducem mai prost.
Este păcat că sunt pesimist.
Este păcat că uneori văd pluses doar în cimitir.
Îmi pare rău pentru albina de pe bancheta din spate.
Este o rușine că "umorul" meu se ridică din pesimism.
Este o rușine când unii vă consideră doar un clovn.
Este trist când e insultător.
Este o rușine atunci când acestea sunt așternuturi.
Este trist când se certă.
Este trist când se certă.
Este trist și jignitor atunci când oamenii apropiați de tine se cer.
Este o rușine atunci când ei răspund la rău cu bine.
Este trist că există minciuni și ipocrizie.
Plătește că există credință, speranță, iubire.