Tehilim (psalmi), cartea biblică

Tehilim (ebraica. תְּהִלִּים), Ps. Psaltirea - prima carte Ktuvim (Scriptura a treia secțiune Tanakh) constând din 150 sau 151 (în realizările grecești și slave biblice) cântec-psalmi enunta efuziuni pioase inima credincios entuziast la diferite teste de viață.

Numele ebraic תְּהִלִּים (tehilim) înseamnă literalmente "laudă".

În cele mai multe limbi, cartea este pur și simplu numit „psalmi“ (greacă ψαλμοί psalmi în engleză etc. -...... Din numele unui ψαλτήριον grecesc instrument muzical (psalterion), iar în ψαλμός Tanakh grec nu corespunde תְּהִלה și מִזְמוֹר (Mizmor).

Numerotarea Psalmilor

Există diverse împărțiri ale textului în psalmi (și, prin urmare, numerotarea lor) în canonul evreiesc și creștin și, desigur, între ele.

Canonul evreiesc

În textul clasic (așa-numitul masoretic), Ktuvim 150 Psalmi (151-a păstrat numai în sulurile din Marea Moartă).

În același timp, izvoarele Amorai ale Talmudului [1] și Midrash [2] menționează că există 147 de capitole în Tehilim; există manuscrise în care textul este împărțit în 148, 149 și chiar 170 de psalmi, însă aceste diferențe se referă exclusiv la împărțirea textului, care este identic în toate versiunile. Conform tradiției Tannay, Tehillim are 5.896 de versuri, în timp ce în conformitate cu tradiția masoretică occidentală - 2527 și versetul estic - 2524 versuri. Acest lucru se datorează faptului că, în tradiția masoretică, versetul se referă la unități de text mai mari.

Canonul creștin

• Biserica ortodoxă folosește traducerile bazate pe Septuaginta și, prin urmare, numerotarea grecească a Psalmilor.
• Biserica romano-catolică folosește în mod tradițional traducerea latină (denumită Vulgate), unde numerotarea coincide și cu limba greacă; aceeași numerotare în ediția modernă latină a liturghiei ceasului. Cu toate acestea, în noua traducere latină a Bibliei (New Vulgate), precum și în multe traduceri în limbile naționale, se utilizează numerotarea masoretică.
• Protestanții folosesc de obicei numerotarea Masoretic.

Septuaginta (și, în consecință, Psalterul Ortodox) conține de asemenea Psalmul 151, scris în epoca post-biblică.

În majoritatea edițiilor rusești ale Bibliei, inclusiv cele protestante, se folosește de obicei numărătoarea greacă (ceva ce trebuie să țineți minte atunci când traduceți și comparați texte), câteodată dublu.

În acest articol, numerotarea este masoretică.

Două psalmuri introductive au stabilit tonul pentru întreaga carte, toți psalmii sunt compuși în conformitate cu regulile poeziei evreiești și ating adesea o frumusețe și o putere uimitoare. Forma poetică și organizarea metrică a lui Tehilim se bazează pe paralelismul sintactic. El combină fie variații sinonime ale aceluiași gând, fie gândire generală și concretizare, fie două gânduri opuse sau, în cele din urmă, două declarații care se referă la o gradare ascendentă.

Forma de bază este un gen imn, care a definit titlul cărții ( „Tehilim“ - literal `slavosloviya`), care poate fi privit ca un poem în laudă a decretelor, și slava providenței lui Dumnezeu, dar soiurile de conținut de gen diferă între texte Tehilima:

• Corintarea imnurilor subliniind rolul lui Dumnezeu ca rege al universului (Psalmul 47, 93, 96-99);
• Psalmul Sionului, glorificând Ierusalimul și Muntele Sion, pe care Dumnezeu la ales ca locuință (Psalmi 46, 48, 76 etc.);
• Aproximativ o treime din Tehilima face Plângerile (reclamații) - ca individ (aproximativ patruzeci de ani), și în numele tuturor doliu oameni l-au abătut asupra primejdie (44, 60, 74, 79, etc.);
• Zilele de mulțumire, mai des în numele individului (9, 10, 18, 30 etc.);
• Blesteme (58, 109);
• Recenziile istorice (106);
• Cântecul căsătoriei (45);
• Imnurile așa-zise ale țarului sunt separate, centrate pe ungerea lui Dumnezeu, regele pământesc al Iudeii (2, 18, 20, 21 etc.).
• Texte non-educaționale (1, 15, 24, 32 etc.).
• Unii psalmi diferă de caracterul meditativ filosofic (de exemplu, cel de-al 8-lea, care conține reflecții teologice asupra măreției omului).

În general, cu toate acestea, cartea este unitatea inerentă a percepției vieții, teme religioase comune și motive: persoana de referință (sau persoane) la Dumnezeu ca o putere personală, observator ei constantă și ascultător, care testează adâncimea inimii umane.

Psalmii ca un gen literar sunt în concordanță cu dezvoltarea generală a versurilor din Orientul Mijlociu (Psalmul 104 este aproape de Imn egiptean la epoca Soare Akhenaton), dar se disting prin caracterul lor ascuțite personale. Genul psalmilor a fost dezvoltat în literatura evreiască și mai târziu (așa-numitele psalme ale lui Solomon, secolul I î.Hr.).

Tehilim Books

În Tanach, cartea lui Tehillim este împărțită în cinci cărți (midrashul vede aceasta ca legătura dintre Tehilim și Torah). Primele sunt psalmii 1-41, al doilea - 42-72, al treilea - 73-89, al patrulea - 90-106, al cincilea - 107-150. Fiecare carte este separată de așa-numita doxologie (formula de laudă lui Dumnezeu) - 41:14; 72: 18-20; 89:53; 106: 48. Ultima carte nu are o doxologie finală, deoarece, aparent, Psalmul 150 a fost considerat o doxologie a cărții Psalmilor în general. Caracteristicile lexico-stilistice ale acestor formule liturgice le permit să le cunoaștem după captivitatea babiloniană (adică nu înainte de secolul VI î.Hr.); În același timp, prezența lor în Septuaginta arată că acestea au fost scrise cel mai târziu la mijlocul secolului al doilea. BC. e. Faptul că trei dintre cele patru doxologie nu sunt o parte integrantă a Psalmilor, la care sunt atașați, ne permite să concluzionăm că acestea au fost finalizarea colecții individuale, mai târziu încorporate în Psaltire.

1. Cea mai veche colecție de psalmi este prima parte (mai exact Psalmul 3-42). Cu excepția Psalmilor 11 și 33, toți psalmi din această colecție sunt corelați cu David (vezi mai jos). Acești așa-numiți David psalmi ar trebui considerați ca prima etapă din care a început pregătirea Psalțirii.
2. A doua colectie, care a devenit parte a Tehilima, Psalmii 42-83, se alocă pe baza unei utilizări relativ rare tetragramei (de 45 de ori, comparativ cu 584 în restul 108 psalmi) și frecvente - Elohim (210 de ori, în comparație cu 94 în toate celelalte psalmi).

Data Psalmilor

Printre oamenii de stiinta din secolul al XIX-lea. Opinia a predominat că psalmii erau compuși în epoca celui de-al doilea templu. pentru că psalmii reflectă o practică cult monoteistă, care se presupune că a luat forma doar după captivitatea babiloniană. Cu toate acestea, descoperirea literaturii antice canaanit în timpul săpăturilor Ugarit a demonstrat relația strânsă de limba la limba psalmilor biblice canaanite poezie și a ajutat la dezvoltarea unei datare mai exactă a criteriilor lingvistice. Ei au arătat că nucleul cărții Psalmilor datează din epoca Primului Templu și chiar până în perioada Regatului Unit. În același timp, a devenit evident că Tehilim (în cea de-a patra și a cincea carte) conține psalmi, construite în epoca celui de-al doilea templu.

Datarea psalmelor ulterioare se bazează atât pe conținut (aluzii la distrugerea Ierusalimului și exilului etc.), cât și pe criterii de limbă. Este caracteristic faptul că acești psalmi erau cei mai des folosiți în liturghia celui de-al doilea Templu. Originea ulterioară a ultimei treimi a cărții Psalmilor este confirmată și de sulurile Mării Moarte. printre care se numără o listă a psalmelor, inclusiv biblică și lipsă în imnurile biblice folosite în liturghie și referitoare la epoca celui de-al doilea templu. Unele psalme timpurii conțin inserții și adăugiri de origine ulterioară.

Inscripțiile Psalmilor

Majoritatea psalmilor au inscripții care reprezintă o dificultate semnificativă în stabilirea originii și a semnificației lor. Aceste inscripții indică numele compozitorilor și interpreților psalmali ai psalmilor; evenimente istorice, despre care este scris acest psalm; instrucțiuni pentru artiștii interpreți sau executanți etc. Pentru multe cuvinte, semnificația nu este exact stabilită, din acest motiv există diferite versiuni ale traducerilor. Unele inscripții diferă în textul masoretic și în Septuaginta; unele inscripție adaugă la textul slavona, la fel ca în primul și al doilea psalmii au fost antetele „psalm al lui David“, au căzut în textul rusesc al Bibliei.

Note despre Gen

• מִזְמוֹר (Mizmor) - această inscripție este disponibilă pentru mai mult de o treime din totalul psalmilor. Semnificația exactă a cuvântului nu este stabilită, este ridicată la rădăcina smr - "cântă" și, posibil datorită faptului că lucrarea ar trebui să fie cântată însoțită de un instrument cu coarde. Există o opinie că cuvântul "mismor" se referă la psalmi destinați executării în timpul închinării în templul din Ierusalim. Limba rusă este tradusă prin cuvântul "psalm" (grecesc Ψαλμθς), în conformitate cu Septuaginta.

• שִׁגָּיוֹן (Shigayon) - această inscripție are numai al 7-lea Psalm. Semnificația termenului este complet incomprehensibilă, poate însemna atât tipul de melodie, cât și instrumentul muzical. În Septuaginta și în Biblia slavonă este transmisă ca un "psalm", în traducerea sinodală este tradus ca "Un cântec deplorabil".

• מִכְתָּם (Mihtam) - inscripția Psalmilor 16, 56-60. Rădăcina - ktm, "aur" - nu explică sensul cuvântului. În Septuaginta tradus ca Κατάλογραφία - inscripția pe piatră. în Biblia slavonă - urmărind din greacă: ppospopisanie. În traducerea sinodală avem pur și simplu "Scriptură", iar pentru al 16-lea Psalm - din anumite motive "Cântarea".

• תְּפִלָּה (Tefilah) - "Rugăciunea". Această inscripție are cinci psalmi: 16, 86, 90, 102, 142.

• מַשְׂכִּיל (Maskilim) - inscripția 13 psalmi (32, 42, 44, 45, 52-55, 74, 78, 88, 89, 142), este derivat din cuvântul care înseamnă "minte", "înțelegere". Aceasta este exact ceea ce se traduce în Septuaginta - συνέσεως sau σύνεσιν εἰς (în slavă Biblie - urmărirea din limba greacă - „rațiune“ și „The Mind“). Cuvântul „Maskilim“ poate însemna persoană inteligentă, educată, și în anexa la opera literară - „predare“ (în conformitate cu acest aspect, am „învățat“ în Versiunea King James).

• שִׁיר (Shir), de obicei în combinație "Mizmor shir" - "Song". Aceasta este inscripția Psalmilor 19, 30, 45, 46, 48, 65-68, 75, 76, 83, 87, 88, 92, 108 și 120-134, cu numele special "Cântarea Ascentului".

• תְּהִלָּה (Tehila) - "Lăudați". Această inscripție are doar un singur psalm 145. Cu toate acestea, conform acestei titluri, întreaga carte din Biblia ebraică este numită Tehilim. „Laudatei“.

Cu toate acestea, în adolescență David diferite arfa ingenios;: instrumente muzicale (I Sam 16 :. 16-23 Amos 6 5), inventat (Hex 12:36; I Cro 23: .. 5; II Cro 29 :. 26-27) lamentări compun (a se vedea Keen; II în sine 1:17; 3:33) și a fost „cântăreț dulce Israel» (II Sam 23: ... 1; cf. 6: 5). și, deși surse atribuie el organizarea cântărilor templu la tabernacol. Aceasta se referă la perioada de după capturarea Babilonului (Hex 12:24; I Cro 6: 16-17 .. [traducere rusă 6: 31-32], etc.), aceste mesaje sunt cu siguranță o bază istorică.

Unele inscripții de acest fel sunt absente în textul masoretic, dar există în Septuaginta, fiind o reflectare a tradiției Alexandrine.

Un loc special este ocupat de inscripția לַמְנַצֵּחַ (La Menatezah). Acest cuvânt vine de la rădăcina "eternitate" și este transmis în Biblia slavonă ca "până la sfârșit" (greacă Εἰς τῆ τέλος). Conform opiniei stabilite, cu toate acestea, cuvântul מְנַצֵּח aici înseamnă capul corului (dirijor, regent). În concordanță cu aceasta, în traducerea sinodală avem "Șeful corului". Se presupune că psalmii cu o astfel de inscripție au fost destinați transferului către șeful corului leviților la templul învățării; unele dintre ele conțin instrucțiuni suplimentare privind ordinea de execuție.

Instrucțiuni privind ordinea execuției

Aceste inscripții pot indica faptul că psalmul ar trebui să fie realizat însoțit de anumite instrumente muzicale sau de un anumit motiv tradițional. Nu stim acum aceste melodii, nici caracterul si sunetul instrumentelor antice; astfel că traducerea nu poate fi decât aproximativă, iar înțelegerea acestor cuvinte în Septuagint diferă de cea modernă.

Utilizare liturgică

În cultul liturgic (în cultul Templului din Ierusalim), Psaltirul a devenit chiar sub David - mai întâi în Tabernacol. apoi în Templu. Din evrei, folosirea liturgică a lui Tehilim a fost transferată timpuriu creștinilor.

În Cortul întâlnirii și apoi în Templul Ierusalimului, cântatul psalmilor făcea parte din ritualul templului; Această datorie a fost îndeplinită de leviți. Psalmii au fost interpretați ca acompaniament al instrumentelor muzicale (spre deosebire de închinarea modernă, în care sunt, de regulă, efectuate și capela).

Procesul prin care citirea psalmilor a devenit o parte din rugaciunile obligatorii. a durat multe secole. În Talmud, citind psalmi în timpul rugăciunii este considerată a fi o manifestare a pietate personală profundă, rugându-se, iar acest aviz a constituit baza pentru includerea psalmilor în liturgia obligatorie. În iudaism modernă, Psalmii sunt o parte importantă a ambelor rugăciune individuală. și serviciul de sinagogă - aproape nimeni care nu include una sau mai multe din Psalmi. Aceasta include rugăciunea de introducere și de mulțumire după ce mănâncă, se roagă pentru ploaie, de călătorie rugăciune, rugăciune la culcare, rugăciuni ale pacientului și pentru pacient, serviciul funerar, comemorarea morților, rugăciunea la dedicarea de pietre funerare și altele. Și rugăciunile în cinstea Zilei Independenței Israelului.

Printre aceste rugăciuni se numără psukey de-zemra și Psalmul zilnic. Psukey de-zimra a inclus inițial numai ultimele șase psalmi - 145-150. În slujbele divine festive un loc special este ocupat de Galaul - Psalmi 113-118.

Trebuie menționat, de asemenea, introduse kabalists Safed și adoptat în psalmi lectură practică închinare Ashkenazi 95-99 și 20 la apariția unui sâmbătă (sepharde citește doar un psalm 29).

De o importanță deosebită este atașat la trei ori în timpul citirii a rugăciunii zi „ashrei„(ebr אשרי -. Fericit), care constă din psalmul 145 la care se adaugă la începutul a două linii de psalmi 84 și 144, iar la sfârșitul - psalmului vers final de 114 .

Toți psalmii sunt incluși în cărțile mari de rugăciune (vezi Mahzor).

Psalmii în cultura mondială

În secolele 13-15. Psalms traduse în toată Europa, oamenii de știință și poeți, iar în unele țări ale psalmilor traducerile au fost printre primele cărți publicate pe suport de hârtie, în special, Psaltirea francez tradus de Jacques Lefebvre dEstaplya (1509), „Psaltezh Daviduv“ Jan Kochanowski (1578), în Polonia și Psaltirea de la Koresi (1578-80) în România. În 1545 în Veneția a fost publicat traducerea psalmilor în idiș E. leviților. Traducere germană (în litere ebraice) a fost făcută de filozoful M. Mendelssohn în 1783. În secolele 19 și 20. Psalmii au continuat să inspire poeți și să încânteze publicul larg. Astfel, omul de stat englez William E. Gladstone (1809-1898), comparând „minunile civilizația greacă“, cu „o singură carte Psalmilor,“ a concluzionat că „flori paradis. înflorită numai în Palestina. "

În Evul Mediu creștin, cartea Psalmilor a fost cea mai populară parte a Vechiului Testament și, prin urmare, manuscrisele acestei cărți au fost adesea ilustrate cu miniaturi. Cea mai populară figură a fost regele David, care joacă harpa. Această imagine a inspirat unii artiști din epoca modernă (E. Delacroix, E. Bendemann etc.).

În perioada formării creștinismului, cântatul psalmilor a fost principalul mijloc de exprimare personală și comună a aderării la credință și a rămas de atunci un element important în liturghia creștină. Din secolul al XV-lea. există compoziții muzicale pe textul psalmilor - de la motete polifonice din secolele 16-17. la libera compoziție a secolului al XX-lea. de exemplu, "Simfonia Psalmilor" de I. Stravinsky (1930) și "Chichester Psalms" de L. Bernstein (1965).

Foarte frecvente erau transcrierile versetului psalmilor. În poezia rusă din secolele XVIII-XIX. au tradus psalmii și i-au imitat pe cei mai mari scriitori: MV Lomonosov, AP Sumarokov, GR Derzhavin, FN Glinka, NM Yazykov, AS Khomyakov și alții.

literatură

notițe

1. ↑ тр. Sofrim 8:16, Sabatul 16: 1, Psalmul 117a
2. ↑ Shoharatov 104
3. ↑ În traducerea sinodală "pe Mahalath" sau "pe instrumentul vântului"
4. ↑ Potrivit Mișnei. Acești psalmi au fost făcuți de leviți în templu în timpul jertfei zilnice.

Articole similare

• Interpretarea semnificației pentru credincioșii ortodocși Psalmul 69