Domnul a zis iudeilor care au venit să-l:! Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici Pentru că voi zidiți mormintele proorocilor, împodobiți gropile celor neprihăniți, și ziceți: Dacă am fi fost în zilele părinților noștri, nu ne-ar fi fost părtași cu ei în sângele proorocilor; Astfel, voi înșivă mărturisiți împotriva voastră că sunteți fii ai celor care au bătut pe profeți; ci completați măsura părinților voștri. Șerpii, pui de vipere! cum vei scăpa de condamnare în iad? De aceea, iată, vă trimit profeți, înțelepți și cărturari; și veți ucide și răstigni pe alții, și veți bate pe alții în sinagogile voastre și veți conduce din cetate în cetate; să vină asupra voastră tot sângele nevinovat vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-ați omorît între Templu și altar. Adevărat vă spun că toate aceste lucruri vor veni la această generație. Ierusalimul, Ierusalimul, bătând pe prooroci și ucidindu-i pe cei trimiși la tine! de câte ori am vrut să-ți adun copii, ca și cum o pasăre îi adună puii sub aripile ei și nu ai vrut! Iată, casa voastră este lăsată pustiită. Căci Eu spun că nu mă vei vedea până când veți zice: Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!
Evreii pretind că onorează memoria celor neprihăniți care au trăit odinioară, dar ei înșiși urăsc și conduc pe cei neprihăniți care sunt astăzi cu ei. Dumnezeu este gelos de înjosirea asupra instituțiilor Sale sfinte, și cu aceeași gelozie se ridică pentru onoarea sfinților Săi. Memoria celor neprihăniți va fi binecuvântată, iar numele urîtorilor și al persecutorilor lor vor fi rușinați. "Sângele celor neprihăniți este singura Scriptură pe pământ care nu poate fi șters", spune Sfântul Nicolae al Serbiei. "Arde în cap până la genunchiul sutei".
Cărturarii și fariseii construiesc mormintele martirilor și își decorează monumentele. Aceștia descriu astăzi indignarea crimelor lor. „Daca am fi fost în zilele părinților noștri, - spun ei - nu ar fi fost părtași cu ei - în vărsarea sângelui proorocilor.“ Dar tocmai asta ar face atunci și asta intenționează acum să facă. Fariseii complotează uciderea lui Hristos, despre care au mărturisit toți profeții. În mod similar, cei care acum nu sunt un cuvânt de spus împotriva actualului șef al păcatului - propaganda a depravării lui Satan, sau n-ar fi opus păcatul șef al vremuri - comunismul lipsit de Dumnezeu. Noi credem uneori că dacă am trăit în zilele vieții pe pământ a Mântuitorului, noi l-am urmărit constant, am niciodată respins, nu l-ar trăda, ci Hristos - în Duhul Său, în Cuvântul Său, în poruncile Sale - ieri, astăzi, și pentru totdeauna și întotdeauna. "Astfel," spune Hristos, "vă mărturisiți împotriva voastră." Cei care condamnă păcatul în ceilalți, dar care se lasă la fel sau mai rău, sunt cei mai inexplicabili # 040; Roma. 1, 32 - 2, 1 # 041; "Tu ești fiii acelora care au bătut pe profeți", le spune Domnul, pentru că îi urmează pe părinții lor, ei sunt moștenitorii lor spirituali și fizici.
"Și adăugați măsura părinților voștri." Există o măsură a păcatelor care trebuie îndeplinite. Dumnezeu suferă de multă vreme, dar vine un timp când El nu va mai tolera. Copiii îndeplinesc măsura păcatelor părinților lor, dacă aceștia persistă în aceleași păcate sau noi, mai rău.
Păcatul poporului, care duce la o catastrofă națională, este alcătuit din păcatele generațiilor diferite. Dumnezeu cel neprihănit se unește cu răutatea părinților cu răutatea copiilor care merg în picioarele lor. Persecuția lui Hristos și a Bisericii Sale îndeplinește măsura vinovăției oamenilor mai mult decât orice altceva. "Șerpi, pui de vipere! Cum veți scăpa de condamnare în iad? "Cât de ciudat, se pare, să auzi asta din gura lui Hristos, aruncând harul. El le numește șerpi și pui de vipere, pentru că știe ce otravă de ură pentru Dumnezeu le poartă în ei înșiși. Hristos este judecătorul, ținând în mână cheile iadului și morții. Cum să le scăpăm de condamnare la iad? Există o singură posibilitate - pocăință și credință. Colectorii de taxe s-au adresat medicului ceresc și au evitat condamnarea iadului în mod evident mai repede decât cei care erau încrezători în ei înșiși că se îndreptau spre cer.
Cuvântul lui Hristos nu este adresat numai evreilor, ci tuturor oamenilor și tuturor națiunilor. Știm ce sa întâmplat în secolul al XX-lea în Rusia antică ortodoxă. Și astăzi, Domnul le reamintește tuturor, inclusiv celor care construiesc morminte pentru noi martiri și le decorează monumente, că la Judecata de Apoi vom fi nevoiți să spunem dacă ne-am ajutat sau ne-a împiedicat viața cu Dumnezeu. Fiecare om și fiecare popor va trebui să răspundă.
"Ierusalim, Ierusalim, bateți pe prooroci și ucideți pe cei trimiși la voi!" Domnul plânge această cetate a lumii, destinată acum unui război devastator, pentru că păcatele sale strigă către cer. "De cîte ori am vrut să-ți adun copii, ca o pasăre care-și strîngea puii sub aripi, și n-ai vrut!" De câte ori a venit la ei, predicând și făcînd minuni. Ori de câte ori auzim Evanghelia sfântă și suspinul Duhului Sfânt ne atinge, Hristos vrea să ne adune. "Vroiam și nu voiai", spune Domnul. El voia să-i salveze și ei nu voiau să fie mântuiți de El. Și el definește soarta Ierusalimului: "Iată, casa voastră este lăsată pustiită." Această casă este un oraș și un templu, din care în curând nu va mai fi nici o piatră, religia, în care nu există Dumnezeu și sufletele umane - neocupate, măturat și curățate. Fără Hristos, locul cel mai înflorit va deveni un deșert. Când Dumnezeu pleacă, locul Lui este imediat preluat de toți dușmanii.
„Căci vă spun, - zice Domnul - nu mă vei vedea până când veți zice: Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!“ A fost în timpul intrării sale solemne în Ierusalim, în ajunul de a suferi pe cruce. Acest lucru se întâmplă atunci când Hristos cel înviat va veni în slavă cu o serie de îngeri și sfinți pentru a judeca lumea. Aceasta este „Osana“ a Domnului nostru se ridică acum în toate bisericile. Cine vrea să fie cu Mântuitorul în eternitate, eu sunt aici, pe pământ, să-l aducă toată închinarea vieții lor.