Schimbați dimensiunea fontului - +
Se încruntă și era evident neplăcut. Mama ia sunat din nou. El a strigat înapoi la ea, astfel încât a fost lăsat în urmă. Pentru un moment liniștea domnea și o mama apare într-un șorț roșu, brodat cu fire negre. Ținea un cuțit lung în mâini.
"Dacă părinții voștri vă cheamă, atunci fiti buni, draga mea, ridicați-vă și apropiați-i!" - Ea a spus că este o voce surprinzător, chiar, ca și cum ar spune că mâine, potrivit meteorologii, înghețurile sunt de așteptat, prin urmare, Rory, este de dorit ca ai pus pe o pălărie tricotate și a umblat cu capul descoperit.
Mama stătea liniștită, dar ochii ei ardeau de mânie, simțea că abia își reține mânia. Rory era tăcută, în mod clar intenționată să se retragă din nou undeva departe, iar mama ei își ridică vocea cu jumătate de ton:
- Ai auzit ce-am spus? Nările sale s-au ars, ca un cal, care au simțit un foc pe prerie.
- Ce părinți? - o limbă de poticnire, ca și cum ar fi fost beat, murmură Rory încet.
- Ce? - spuse Samantha brusc, iar fața ei a reflectat pentru o clipă o uimire.
"Nu am părinți!" Și Rory. Se pare că își ardea limba, sau dacă a rupt un dinte, a frecat marginile ranii de pe limbă.
- Ce-oh? A spus Samantha. Ea sa transformat în păr purpuriu, dezordonat, cum ar fi șerpii treji pe capul Meduziei-Gorgon. - Ce spui tu, gunoi? Ce ai spus? Se repetă! Ascultați, repetați ceea ce tocmai ați spus, nenorocitule!
Aparent, însăși mama nu a observat cum a expus cuțitul în fața ei. Anna, care stătea de partea ei, a regretat că i sa întâmplat să facă un cuvânt încrucișat în acest moment. Rory stătea perfect liniștită, de parcă ar fi văzut o femeie furioasă cu un cuțit uriaș pe ecranul televizorului și nu în fața lui.
"Nu am părinți!" A spus încă o dată. - Vrei să repet asta? Se uită la Samantha cu o privire fără expresie.
Pentru o clipă, ea a fost luată în seamă, apoi camera suna cu strigătele ei:
"Cum îndrăznești să vorbești cu mine într-un astfel de ton." Cum te rog limbajul tău să spui așa ceva? Scum, gunoi! O jumătate de spirit, care a trebuit să fie ucis imediat după naștere! Sunt un gunoi, am nevoie de asta ... eu ... în persoană! Bastard, suntem FOOD dvs.! SUNTEM! Și nu prietenii și tinerele tale!
- Nu am ... PRIETENI, spuse Rory în liniște.
Dar femeia, cel mai probabil, nu la auzit din cauza propriului plâns.
- Te-am crescut, ne imbracam, ne hrănim! Locuiți în casa noastră și ...
"În casa ta?" - a întrebat Rory și ... Incredibil, dar Anna a văzut pe față un zâmbet de un nebun sfânt.
"... după toate acestea, tu îndrăznești să spui că nu ai PĂRINȚI!" Da ... "Samantha a ezitat, în cele din urmă a observat că fiul zâmbește și, judecând după apariția lui, aproape că nu va sta și râde. Această descoperire a produs un efect asupra ei, echivalentă cu modul de a arunca câteva butoaie de benzină într-o flăcări puternice. - Padla! Oh, prostule! Te omor! L-am speriat pe doamna Trevor.
Anna, îngrozită de groază, se aruncă într-o minge, încrezătoare că acum va vedea cum mama ei ar ucide pe fratele ei. Fata nu se gândise nici măcar să se grăbească cu mama ei și să-și scoată cuțitul. Nu are suficientă forță, iar prin actul ei nepăsător nu poate decât să sporească numărul cadavrelor.
- Bastard! - Samantha scuipa cuvinte, ca o mitraliera - gloante. - Ticălosule! Bitch! Te omor! Bastard! Scum! O creatură nenăscută! Se apropie de fiul din fotoliu. - Spui că nu sunt părinți? Nu, spui? Uh, uh, ticălosule! Și nu am fiu! El nu a fost niciodată, niciodată, niciodată, NICIODATĂ, NICIODATĂ NICI NU AU NICIODATĂ ...
Rory se ridică brusc și cuțitul era la un centimetru de stomac.