Separat, oamenii gândesc cu totul altfel decât împreună.
Conducătorul unei echipe puternice de creație este întotdeauna un bărbat mega-alfa: cine altcineva va face o constelație de oameni puternici să vadă, să se audă și să se înțeleagă reciproc.
Dar, în același timp, liderul însuși trebuie să poată auzi pe toată lumea. Când am venit la teatrul numit după N.V. Gogol, am fost întâmpinată de un grup de 100-200 de persoane, care au strigat: „Du-te departe, noi nu vrei!“ Dar am decis să vorbesc cu nimeni, și sa dovedit că chiar și cei care au bătut piept cu pumnul aproape, în general, și nu împotriva numirii mele, ci "au mers cu ocazia" și "au greșit". Separat, oamenii gândesc cu totul altfel decât împreună. O abordare individuală este pur și simplu necesară, pentru că toți oamenii sunt diferiți. Conducătorul trebuie să înțeleagă intuitiv ce trebuie prescris sau cu ce să lucreze.
În același timp, din experiența mea, am realizat că directorul ar trebui să poată să țină distanța în raport cu echipa. Când am fost încă de lucru în Rostov-pe-Don, am produs o piesă de teatru, ședință, vorbind, a petrecut seara, prieteni, și mi se părea că noi artiști precum familia. Apoi, premiera sa întâmplat. A doua zi - pentru ei, și dintr-o dată văd că există un zid între noi. Ele par a fi salut, politicos, dar nu există acea frăție și atmosferă caldă, pentru că nu mai am nevoie de ele. A apărut premiera. Asta e tot. Sa terminat. Am simțit acest zid, această frig, pe care mi-au dat-o, foarte dureros. Și apoi mi-am dat seama că regizorul este mereu singur, trebuie să țină distanța de lucru, să lase o anumită bandă de înstrăinare prin care energia negativă acumulată iese.
Și cel mai important - capacitatea de a oferi oamenilor un loc de muncă interesant. Personalul de teatru începe să se dezintegreze cât mai curând încetează să mai meargă repetiție: o dată în curs sunt intrigile, toate între ele încep să mănânce literalmente. Energia de lucru trebuie să fie în mod constant realizată, să iasă și să fie răsplătită.