Cuvântul „eufemism“ provine din limba greacă «Euphemia», ceea ce înseamnă abținerea de la declarații nepotrivite, cu alte cuvinte, termenul se referă la înlocuirea cuvinte dure mai moi, și, uneori, chiar și propriul lor nume normativ. Eufemismele sunt folosite în diferite cazuri și în scopuri diferite, adesea aceste cuvinte spun multe despre stadiul dezvoltării societății și nivelul culturii.
Motive pentru folosirea eufemismelor
Fenomenul eufemism apare atunci când o persoană se află sub influența tabuuri, superstiții sau credințe religioase nu se poate vorbi despre anumite lucruri ale lumii, fără înmuiere sau alegoric. De exemplu, fiind expuse la superstiții, oamenii se înlocuiesc cu cuvintele „moarte“, „mor“ - „moarte“, „du-te la stramosilor“, „lăsați lumea muritoare“, pentru a „da duhul“, „a ordonat să trăiască mult timp.“
Într-o societate în care există un loc pentru regulile de decență, eticheta este motivul folosirii eufemismului pentru a evita expresiile inacceptabile. Deci, ei spun "compune" în loc de "minciună".
Un alt motiv pentru folosirea diferitelor tipuri de eufemisme este respectarea secretului militar sau comercial, când multe nume sunt înlocuite cu litere - "Enskiy", "una din puterile vecine".
Statutul volatil al eufemismelor este caracteristic, ceea ce este normal în secolele trecute, generațiile noi sunt considerate vulgaritate sau profanitate. Deci, cuvântul "Kurva" în limba slavă a însemnat "pui", și mai târziu a devenit un eufemism pentru a denumi un pahar.
De ce avem nevoie de eufemisme?
1. Când se folosește eufemismul, interlocutorul încearcă să nu provoace disconfort în comunicarea cu el. Prin urmare, se folosesc cuvinte care pot exprima mai ușor acest fenomen: o persoană cu deficiențe auditive este surdă, o persoană orbă este orbă, o persoană plină este grasă.
2. Limbajul unei societăți totalitare, în cazul în care este important să se dea un sens diferit pentru obiecte, pentru a ascunde ceea ce se întâmplă: instituția - închisoare. bine-wisher este un informator.
3. Acordarea discursul unor „codificare“ a înțeles a fost ascuns de vorbitor, dar în același timp, este clar pentru el: o persoană cu obiceiuri proaste - alcool-iubitoare, da atenție - furniza servicii de natură intimă.
Facilități lingvistice și metode de eufemizare
1) determinanții de cuvânt cu semantică difuză: unii, cunoscuți, definiți,
2) substantive cu semnificație generală pentru acțiunile de raportare: acțiuni. produs, obiect,
3) pronume nedeterminate sau subliniate, conversiile de tip sunt o chestiune, un singur loc,
4) cuvinte și termeni străini, incomprehensibili cetățenilor străini, folosiți de vorbitorii nativi: cancerul - liberalizarea, celadonul - femeia,
5) o desemnare a incompletenței acțiunilor sau a unui grad slab de performanță - a nu auzi,
6) abrevieri: VM = cea mai mare măsură (pedeapsă), adică execuția, CC = secret.