Cum au scăpat fetele de la abia (povestea populară Yakut)
CUM FOST FETE FEMEILE DIN ABAAS (poveste populara Yakut)
Ei spun că bătrânul și bătrânul au trăit în vechime și aveau două fiice. A trăit prost, înfometat. E bine ca bătrânul să ia un iepure sau să prindă pește pentru prânz. Și de multe ori sa întâmplat că el a venit de asemenea de la vânătoare cu mâinile goale și nu a venit peste vârfurile de pește.
Și apoi, într-un fel, li s-au flămânzit pentru o zi, alta, și au mers pe lângă fructe de padure cu toată familia.
Am venit în pădure, împrăștiați în direcții diferite. Fetele au găsit o luncă de fructe de pădure, au mâncat de umplutură, corpurile de coajă de mesteacăn au fost umplute în vârf.
"Și unde este tatăl și mama?" - Ți-am adus aminte de sora mai tânără. - Deodată sunt departe de noi?
"Nimic", a mai asigurat-o mai veche. "Nu vor merge prea departe, iar dacă pleacă, ne vom găsi încă unii pe alții, nu ne vom pierde".
Și din nou au început să strângă lingonberries. Numai atunci când soarele se dusese la apus, surorile erau îngrijorate, începu să-și cheme părinții:
"Tată, se întunecă, e timpul să plecăm acasă!" Și tatăl meu nu răspunde.
- Părinte! Mamă! Unde ești? Surorile au strigat și mai tare.
Și din nou nimeni nu a răspuns. Se poate observa că părinții sunt departe, nu aud.
Trimite fetele în pădure. Nu știu unde merg. Tatăl și mama sunt chemați - fără răspuns. Așa că au rătăcit pădurile până dimineața.
La răsăritul soarelui au venit peste niște case abandonate. Intră - nu e nimeni în casă.
"Probabil că a fost un vânător care a construit această colibă și apoi a plecat în altă parte", a spus sora mai mică. "Vom trăi aici pentru moment și vom vedea."
Se uităau în jur, găsind o fontă veche. Sora mai mică era prudentă, inventivă. Avea pene și era mușcată. Ea a aprins focul în șemineu și a mâncat afinele într-un fontă. Au mâncat fetele, s-au culcat.
Dimineața s-au ridicat și s-au dus din nou la boabe. A mers pe jos, a trecut prin pădure - au venit peste râu. Să mergem pe țărm - am văzut o piatră neagră și lângă ea un leagăn de fier.
"Uite, surioară, ce ciudat piatră!" A spus cel mai mare. - E ca un copil mic. Nu-l duceți în casă, totul va fi mai distractiv. În plus
- Și dacă e un copil de abaasa? - O sora mai tânără și mai prudentă a început să se îndoiască. - Atunci ce vom face cu el?
"Nu fi prost!" Cel mai vechi a strigat la ea. "Luați piatra și voi purta leagănul".
Surorile au adus o piatră neagră în colibă și au pus-o în leagăn.
A trecut puțin timp - piatra a devenit mai mult ca un copil. În plus - mai mult: băiatul de piatră a început să se miște. A trecut ceva timp și băiatul a început să crească. Surorile se bucură, îl îngrijește, se ocupă de el.
Dimineața du-te la pădure, rack până afine Kuzovkov, și apoi vin acasă și afine fierte, se hrănesc naedyatsya băiat.
Într-o zi, fetele s-au întors din pădure și au găsit o grămadă de carcase coapte într-o cabană lângă leagăn.
"Oh, ce bucurie!" "A spus sora mai mare:" Nu am mâncat de mult timp pește, toate fructe de padure și fructe de pădure ", și le-a aruncat pe verde cu lăcomie.
Și tânărul curajos la pește nu se atinge nici măcar. "De unde vin brusc cartofii de copt? Cine i-a adus aici și chiar a fost copt? Se gândi ea. - E ceva în neregulă aici. Vine cineva aici în absența noastră?
În dimineața următoare, surorile, precum și ieri, și cu o zi înainte de ieri, au hrănit copilul și s-au dus la fructe de padure. Am lăsat un pic, cel mai tânăr și ne-a spus:
- Tu, soră, du-te în pace și mă întorc acasă. Voi vedea, nu am uitat să stingem focul în șemineu.
"Vino înapoi, dacă vrei," a răspuns cel mai mare și a intrat doar în pădure.
O sora mai mica a revenit la colibă, a spus: „Să ambele ac devin invizibile ca degetar invizibil,“ și sa transformat într-un Sinebryukhov acoperi, ascunse în fisuri ale peretelui.
Un pic de timp a trecut, leagăn de fier scârțâit, și un voce răsună:
- leagănul de fier, unbutton, lanțul de fier, untie!
Imediat, leagănul era dezbrăcat, lanțul era dezlegat. Copilul a părăsit leagănul și într-un moment sa transformat într-un uriaș uriaș uriaș.
"În timp ce surorile nu au venit, trebuie să pregătim pește pentru ei", a spus uriașul, sa dus la pietriș și, într-o altă voce de fier, a ordonat:
- Foc în șemineu, zapylay! Foc în șemineu, zapylay!
Și totuși vocea lui nu avea timp să se oprească, ca un foc fierbinte ars în șemineu.
În mâinile gigantului, un vierme de fier a venit de undeva, a început să o răsucească între mâini, iar peștele a căzut pe podea. Uriașul a pus partea din spate.
- Pește, șerpi pe necaz! Pestele se blochează în necazuri!
Iar peștele a căzut imediat pe bastoane cusute fără probleme. Bastoanele cu peștii înșiși s-au blocat în podeaua de piatră a șemineului, iar peștele a început să se coacă pe foc.
Când peștele a fost coaptă, uriașul a strigat:
- Pește, stivă pe raft! Pește - pe raft! Și peștele coaptă sa mutat imediat de la șemineu până la raft.
"Acum, surorile trebuie să se întoarcă curând." Lăsați-i să mănânce mâncarea mea și apoi să le mănânce.
Cu aceste cuvinte, uriașul se apropie de leagăn și începu să scadă. Iar când sa transformat din nou într-un copil mic, el sa așezat într-un leagăn și a spus:
- leagănul de fier, prindeți-l! Lanț de fier, cravată!
Leaganul era închis cu un zgomot puternic, lanțul de fier legat de un zgomot.
- Foc în șemineu, ieși! Foc în șemineu, ieși!
- leagănul de fier, stâncă! Leagănul de lemne, rocă!
Leaganul începu să se miște cu o țipătură de la o parte la alta.
- Ochii mei, aproape! Ochii mei, aproape! Unul câte unul, ochii copilului de piatră închis.
Apoi sora mai tânără a ieșit din crăpături și a zburat - a alergat să întâlnească pe cea mai mare.
- Te teme, sora, spuse ea. "Acest copil din piatră este duhul rău al lui Abaasa". El vrea să ne îngroape și apoi să mănânce.
"Ce faci!" Cel mai vechi nu a crezut. - Ce spui baiatului nostru?
Și când s-au întors acasă și sora mai mare a văzut peștele gătit, a atacat chiar și pe cea mai tânără:
- Un copil ne-a salvat un cadou și nu știi despre ce vorbești!
"Nu mânca acel pește!" - Începe să-l cerșești pe cel mai mic.
- Iată un altul! - nici măcar nu a ascultat-o pe sora ei. "Este păcat să refuzi un astfel de tratament".
Și mânca toți peștii curate.
Când s-au culcat, sora mai mică a început să-i convingă pe sora:
"Acesta nu este un copil, o soră, ci o teribilă Abaasy, nu astăzi, așa că mâine ne va mânca". Nu cred - stai și vezi pentru tine ce face el fără noi.
"Foarte bine", sora mai mare a fost de acord. "Voi rămâne, o să văd."
Dimineața ei, ca întotdeauna, au părăsit coliba împreună. Iar când s-au mutat puțin, sora mai mare a revenit și a strans imperceptibil sub paturile pe care dormeau.
Un pic de timp a trecut, copilul a mânat și a spus cu voce tare:
- leagănul de fier, dezasamblat! Lanțul de fier, untie!
Leagănul imediat dezbracat - dezlegat, copilul a ieșit din el și sa transformat într-un uriaș uriaș. Atunci focul a ars, a apărut un sul de fier. Gigantul transformat între mâinile - pește maruntita, el a ordonat peștele la cuptor, iar apoi din nou a scăzut la copil și sa culcat în leagăn lui.
Văzând toate acestea, sora mai mare a fost speriată, a ieșit repede din sub pat și a alergat la viteza maximă către cel mai tânăr.
- Sora, ai vorbit adevărul, spuse ea. "E aba, ne va mânca dacă nu scăpăm de el". Dar ce putem face?
- Și asta este, răspunse sora mai tânără. - Hai, ca se fierbe întotdeauna boabe într-un fier turnat, un băiat așezat lângă gaura, și apoi să răstoarne fierul de călcat pe cap și fugi.
Și au făcut-o. Aprins un foc în cabină, a pus pe foc fierul de călcat cu apă și fructe de pădure, sora mai mica a învățat de la coliba abaasy și l-au pus într-o gaură lângă foc. Focul ardea atât de mult încât fetele abia puteau să stea în căldura flacării sale. Castrul a devenit curând fierbinte.
"Dragi surori, ce cauți în acest fontă?" A întrebat băiatul abaasa.
- Vă pregătim mâncare, răspunse sora mai mică. "Suferiți puțin mai mult, va fi gata în curând."
Aici fetele au inventat, au răsturnat fonta cu o boabe de fierbere pe capul băiatului și au început să alerge.
Băiatul țipa într-o voce teribilă, își luă fața adevărată - devenise un uriaș și se grăbea să-și caute surorile. Din pașii săi grei pădurea păruse, copacii se legănau.
Fetele au fugit cu toată puterea lor, dar teribilul Abaasa a rămas în continuare cu ei. Îi auziseră deja respirația, căldura care a emanat de la cazanul roșu-cald din capul Abaasei.
- Mă voi prinde! - strigă Abaasul, întinzându-i brațele lungi către ei.
Un pic mai mult și prins teribilul lor abaasy! Dar apoi sora mai mică a aruncat un ac peste umăr și a spus:
"Fii după noi o groapă pe care nu o poți pierde prin ac!"
Imediat în spatele lor stătea o groapă impenetrabilă.
Dar - impasibil pentru oameni, și nu pentru abasament. Cu un zgomot și o crăpătură, el începu să se lupte prin groapă, împingând sau sfâșiind copacii, iar curând fetele au auzit din nou vocea lui groaznică:
- Mă voi prinde! Voi prinde și mănânc!
Apoi, sora mai tânără a aruncat o pecete peste umăr și a spus:
"Lasă pădurea densă să stea în spatele nostru!" Lăsați-o prin acest lemn să nu treacă și să înghită!
Pădurea densă și densă se strecura în spatele fugarilor, astfel încât prin ea și cuțitul să nu poată trece.
Dar o astfel de pădure pentru Abaas nu este un mare obstacol. El bate cu picioarele, scoate copacii de o sută de ani cu mâinile, zdrobește totul în calea lui și începe din nou să-și prindă surorile. Din nou au auzit vocea sa de fier:
"O să mă prind, oricum!"
Sora mai tânără a scos baticul și a aruncat-o peste umăr:
"Să luăm o piatră de piatră pe cer!"
O clopot stâncos se ridică în spatele fetelor, la fel de înalt ca și cerul. Abaasy a fugit în stâncă cu un început de alergare și, din lovitura capului său de fier împotriva pietrei, tunetul a răsunat în întregul cartier.
"Fără să fugi de mine oricum!" Oricum, mă voi prinde!
Dar, în timp ce abaasy pauză și distruge piatră de stâncă, fetele au reușit să ajungă la râu pe cealaltă parte a ceea ce a trăit o femeie în vârstă de familiar numit Talas, Talas, ceea ce înseamnă Footbridge.
Fetele s-au oprit în fața râului și au început să apeleze la bătrâna cu o singură voce:
- Bunică Talas-Talas, salvează-ne, întinde podurile de argint sau fiul lui Abaasa ne va mânca!
"Ah, tu esti, surorile pierdute!" - a răspuns vechiul Talas-Talas. "Te ajut acum."
A urcat pe țărm și și-a întins picioarele peste râu. Surorile au trecut peste ele, ca un pod, în cealaltă parte.
"Acum, fetițe, nu vă fie teamă de nimic, Abaasul nu vă va prinde", a spus vechiul Talas Talas. - Întoarce-te la tatăl și la mama ta, probabil că au așteptat.
Ea îi arăta fetelor drumul, se întoarse acasă și începu să-și prindă haina veche.
Apoi a fugit până la râu abia. Bătrîna nu-l recunoștea imediat: sub fontă, nici o față, nici un cap nu puteau fi văzute.
- Hei, în vârstă de Talas Talas - strigă în toate gât abaasy de fier - perekin poduri mele, dar cât mai curând posibil, este necesar să se ajungă din urmă cu fetele!
Bătrâna nu ieși din casă, ci doar deschise fereastra în care stătea și răspunse:
"Așteaptă, voi primi un patch pe blana."
- Coase, dar curând! - Grăbește-te abia.
- Așteaptă, o să pun un ac în locul lui.
- Pune-o repede!
"Așteaptă, voi pune torba."
Bătrîna, fără să se grăbească, începu să-și pună bastonul. Abaasy era cu toții înfundat în așteptare.
- Păi, ai purtat torba ta?
- Am pus-o pe Torbas, răspunse vechiul Talas Talas, dar nu lapte vacile.
- Grăbește-te! Mai repede decât cei doi!
A fost bătrânul lui Talas-Talas care a lapte vacile. Abaasy nu mai poate sta cu mânie, înainte și înapoi mergând de-a lungul țărmului.
"În curând, voi aștepta podul?" Fetele, să vină să se gândească la asta, se apropie deja de casă.
- Stai, încă nu am scurs laptele.
"Așa că, ce ezitați!"
"Nu m-am îmbătat pe ceai".
"Beți-l repede, nu-l trageți".
- Mai întâi trebuie să mergi cu apă.
O bătrână a mers să-și ia apă, și-a fiert ceaiul, sa îmbătat. Abaasy nu-și găsește un loc pentru el, nu așteaptă să-l aștepte, când o bătrână aruncă poduri de argint.
- Esti lenta! - strigă Abaas. Fetele vor pleca! Grăbește-te!
"Așteaptă, voi lega un șal."
- Cravată rapid! Nu e timp să-ți aștept!
"Nimic, așteptați", răspunde bătrânei. - Iată o altă centură pe care trebuie să o legați.
- Ce aveți fără sfârșit? Sunt tot felul de lucruri? - în cele din urmă a pierdut răbdarea abaasului. Uite, sau te voi mânca! Rapidă, rapidă!
- În curând se pot întâmpla numai câini, deci puii se dovedesc a fi orbi.
- Ai legat centura?
"Acum sunt legat, mă duc".
Tot la fel, încet, în vârstă de Talas Talas până la râu și oglindită prin ea de data aceasta doar una din piciorul. Abaasy nu a așteptat atunci când se va răspândi, și în al doilea rând, el nu a putut aștepta pentru a prinde cu fetele, și el a fugit unul. Și bătrânica din Talas-Talas avea nevoie de asta. A așteptat până când abaasa se afla în mijlocul râului și își scoase piciorul. Abaasy a căzut în apă și o piatră - a fost piatră! - a mers la fund.
Odată și după aceea sa terminat.
Și surorile s-au întors la tatăl și mama lor și au început să trăiască ca și până acum. Chiar, spun ei, e mai bine decât înainte.