Departe de o planetă necunoscută, omul trăia. La fel ca toți oamenii care trăiesc pe Pământ - două mâini, două picioare, cap, păr, unghii ... Dar era o diferență în el: putea zbura. Două aripi în spatele lui au coexistat pașnic cu mâinile. Dimineața, doar trezindu-se, a ieșit în câmp, cu flori minunate și a decolat. El se plimba pe planeta lui, inhalând aer proaspăt rece și admira frumusețea din jur.
Odată ce a zburat la iubita lui Maryana. Din când în când, sa dus să aleagă o floare. Mariyana era foarte îndrăgită de flori, la fel de frumoasă ca și ea.
„Oh, draga mea, - a spus ea - Vreau să-mi aduc mâine buchet de lalele rosii, cum ar fi obrajii mei roz.“ Încă o dată comandă albastru, ca ochii ei, uitați-mă, sau alb, ca părul ei, margarete.
În acea zi, ea voia neagră, ca fruntea ei, trandafiri. Dar unde le-ai luat? A zburat pe planeta lui și a cercetat fiecare floare, fiecare colț secret, dar n-au fost trandafiri negri.
- Mariyana, dragă Maryana, gândi el, nici o floare în lume nu se poate compara cu sprâncenele tale curbate.
Brusc, a văzut ceva neobișnuit acolo. Sa coborât și sa apropiat, a răsturnat ramurile copacului îngroșat și a văzut-o. Era un trandafir negru de o frumusețe incredibilă. Un tufiș foarte mic, cu o singură floare unică. Era atât de strălucitor în soare încât totul părea magic.
Omul înaripat se apropie de trandafir și-și întinse mâna să-l rupă, dar deodată auzise vocea cuiva:
- E frumoasă, nu-i așa?
Sa întors și a văzut o femeie. Era înaltă și frumoasă, iar părul lung și negru îi înconjura fața.
- Oh, da! Este frumoasă, ca și iubita mea Mariana ", a spus el.
- Adu-mi-o, mi-a răspuns femeia, și dacă e chiar așa de frumoasă, îți voi da acest trandafir.
A plecat și a zburat la Mariyane. A zburat, fără să simtă oboseala, fără să observe rafalele vântului, prin nori. Când sa aflat lângă iubitul său, inima lui a bătut sălbatic în piept. Mariyana se uită la el fie cu tristețe, fie cu dezamăgire.
- Unde este trandafirul meu negru? A întrebat ea.
- Zburați cu mine! exclamă el. Am găsit-o! E la fel de frumoasă ca și infractorii tăi!
Mariyana se întoarse și își lipi buzele stacojii.
- Nu vreau să zbor nicăieri ", a fost capricioasă. - De ce nu l-ai rupt? De ce ar trebui să pierd timp și energie pentru un trandafir?
Nu știa ce să spună. În timp ce se grăbea la ea, nu se gândise măcar o clipă că va trebui să o convingă.
"Dar are dreptate, ar fi trebuit să-i aducă o floare".
Ridică un suspin profund și se pregătea să plece, dar Mariyana îl opri.
- Mi-am schimbat mintea ", a spus ea. - Voi zbura cu tine. Sper că este foarte frumoasă.
Și au zburat. Lacurile albastre, albastre, smaragde, pădurile misterioase au trecut prin ele. După ce ajunseră în acel loc, bărbatul înaripat deschide cu grijă ramurile și în fața lor strălucea lumina magică a unei flori neobișnuite. Mariyana sa repezit la el și a vrut să-l prăvălească, dar imediat a ajuns și a intrat într-un vârf ascuțit.
- Lasă-l afară ", a cerut ea iubitului ei.
- Stai puțin, șopti el. - Acum va apărea amanta floarei.
- Ce stăpână? - Mariana a fost surprinsă. - Nu poate avea o amantă. Trageți-l!
În acel moment, o femeie înspăimântătoare apărea din spatele copacilor. Sa dus la Maryana și a început să o examineze. Din indignare, Mariyana a devenit palidă, apoi fața ei era plină de sânge și ea a strigat, scârțâind:
- De ce te uiți la mine? Nu sunt o comoditate pentru tine! Pleacă imediat!
Femeia se retrase calm în pădure.
- Stai! Un bărbat înaripat ia strigat. - Dar trandafirul?
Femeia se opri și se întoarse.
- Ai spus că e frumoasă, spuse ea calm, poate că da. Dar ea este rece și crudă, ca și acest trandafir. Puteți alege o floare, nu are rost să o admirați. Mâine se va usca si se va usca, ca o bătrâna. Iar iubitul tău îl va arunca afară, fără a bănui că într-o zi aceași soartă o va întâmpina.
Femeia sa întors și a intrat încet în pădure.