Capitolul 1 normativ constituțional-juridic ca versiune a normei juridice

1.1. Conceptul și caracteristicile normei juridice

Într-o anumită etapă a dezvoltării societății, apare necesitatea ordonării relațiilor existente în ea. Este imposibil să ne imaginăm o societate umană fără a regla comportamentul oamenilor cu ajutorul anumitor eșantioane, modele, scale. Dintre acestea, s-au format ca urmare a repetării repetate a normelor, care sunt în continuare ghidate de societate.

Civilizația a dezvoltat multe norme și reguli diferite pe care oamenii le urmează în viața și activitățile lor de zi cu zi. Printre acestea se numără obiceiurile morale, legale, politice, estetice, corporative, religioase și altele. Normele sunt anumite standarde, modele, standarde, modele de comportament a participanților la relațiile publice.

Pentru a înțelege norma juridică constituțională ca o varietate a statului de drept, este în primul rând necesar să înțelegem ce este statul de drept în condițiile actuale de dezvoltare a Federației Ruse.

În același timp, statul de drept - un fenomen relativ independent, care are particularități proprii pentru a aprofunda și de a concretiza ideile noastre despre lege, definiția sa, natura și conținutul mecanismului impactului de reglementare asupra relațiilor sociale. 2

Indiferent de forma în care este exprimată această normă juridică (autoritate legală, ordine, permisiune, interdicție etc.), ea reprezintă întotdeauna o prescripție obligatorie autoritară a statului cu privire la comportamentul posibil și adecvat, permis și interzis al oamenilor.

2. Norma juridică, spre deosebire, de exemplu, de morală, este destinată să reglementeze comportamentul extern al oamenilor, este adresată voinței și conștiinței lor în calcularea unui anumit act. 3

4. Norma juridică este de natură generală.

Chiar și în sistemele juridice primitive, care diferă în construcția casuistică a prescripțiilor normative, acestea din urmă conțin constant momente de generalizare, abstractizare din anumite trăsături individuale ale relațiilor reglementate. 4

Spre deosebire de comenzi, ordine, ordine pe probleme specifice, norma este menită să reglementeze nu o singură relație separată, ci un fel de relații sociale; continuă să funcționeze după realizarea în relații individuale. Norma juridică nu se limitează la executare. Ea se întoarse spre viitor, în sensul că acesta este conceput pentru a nu numai la acest lucru, caz în numerar (atitudine), și numărul aparent nelimitat definit în forma generală a cazurilor și relația (încheierea contractului, transferul de proprietate, căsătorie, nașterea unui copil, și așa mai departe. etc.) și se realizează de fiecare dată când apar circumstanțele și situațiile avute în vedere. 5

Caracteristici ale normelor legale ca celula primară a unei reguli elementare este faptul că este conceput în primul rând sub forma unui fragment din tesatura juridică reală a reglementărilor actuale, care își găsește expresia directă în textul unui act normativ. 6

Certitudinea internă a normei se manifestă în conținutul, domeniul drepturilor și obligațiilor, instrucțiuni clare cu privire la consecințele încălcării sale. 7

7. Regulile de drept sunt compuse din două tipuri de cerințe legale generale: 1) regulile de conduită; 2) normele de plecare (pornire, constituent).

Regulile de conduită sunt norme directe de reglementare, norme de reglementare directă. Ele diferă în ceea ce privește caracterul obligatoriu-obligatoriu, adică reglementarea comportamentului oamenilor prin relații juridice. Norma ca model al relației juridice într-o formă generală determină comportamentul posibil al unei părți a relației viitoare și legătura juridică a oricărei acțiuni.

Drepturile și obligațiile sunt sub forma unor linii directoare care indică gama libertății de acțiune a subiecților legii, deoarece reglementarea reală a relațiilor dintre oameni și organizațiile lor se realizează tocmai prin împuternicirea unor obligații față de ceilalți. Diferitele subiecte de relații juridice au de obicei un set de drepturi și, în același timp, au un număr mare de responsabilități. Nu pot exista drepturi fără taxe și fără drepturi fără drepturi. Acesta este unul dintre principiile construirii și funcționării oricărui sistem juridic.

Normele inițiale (de plecare și constitutive), care includ normele-principii, norme-definiții etc. sunt norme de reglementare mediată. Aceste norme, deși nu reglementează în mod direct, deoarece nu stabilesc drepturile și obligațiile subiecților, sunt totuși de natură juridică; stabili (stabili) principii comune, linii de bază și direcții de reglementare juridică, participă indirect la acesta, acționând într-o legătură sistemică și unitate cu regulile de conduită, sunt detaliate și implementate prin intermediul acestora. 8

8. Astfel, norma legii - și în acest fel și trăsătura ei esențială - acționează simultan atât ca model, măsură, amploare a comportamentului corespunzător al oamenilor, cât și ca un criteriu pentru comportamentul legal și ilegal.

Rezumând caracteristicile considerate care caracterizează norma juridică, putem formula definiția acesteia. Supremația legii este o prescripție obligatorie, definită în mod formal, exprimată sub forma unei reguli de conduită sau a unei instituții de bază și este un stat de reglementare a relațiilor publice, care provine de la stat și este protejat de acesta.

Apariția statului de drept și a întregii "vieți" a acestuia sunt legate de o serie de factori, a căror divulgare ne va permite să determinăm cu mai multă exactitate locul statului de drept în sistemul juridic, să înțelegem importanța reglementării reglementare pentru individ și pentru societate. Deci, ce informații este statul de drept?

Norma juridică este un compromis acceptabil pentru o anumită perioadă de timp și o opțiune de reglementare a societății care asigură viața normală a oamenilor.

Norma juridică este un mijloc de realitate cognitivă.

Norma juridică este un mijloc concret de soluționare a contradicțiilor (conflictelor) dintre oameni.

Articole similare