m. fr. mișcarea corpului unei persoane, o limbă mutantă, liberă sau involuntară; detectarea de semne, mișcări de sentimente, gânduri.
Gesture, -a, m. 1. Mișcarea cu mâna sau cu altă mișcare a corpului, asta-n. exprimând sau însoțind un discurs. Hotărâtoare, expresivă, energică. Limbă de semnătură (o limbă liniară care transmite un mesaj prin gesturi). Teatru de gesturi (pantomima). 2. trans. Un act conceput pentru un efect extern. Acordul lui este doar nobil. || adj. gest, -th, -th (la o valoare, special). Discurs dur.
m.- Mișcarea corpului, în special mișcarea mâinilor, discursul însoțitor, cu scopul de a-și spori expresivitatea sau de a avea sensul de a. semnal.
- Perrin. Un act comis cu ceva. prin proiectare, calcul, sau ca un semn de idee.
de la franceză. geste: lat. gestus; vezi Maszenauer.
Gest, gest, · soț. (· Gestul francez).
1. Mișcarea corpului, în special mișcarea mâinilor, însoțirea discursului pentru a-și spori expresivitatea sau a-l înlocui. Vorbitorul și-a consolidat discursul cu gesturi viguroase. Capul capului este un gest normal de înțelegere. Își înălța chenarul cu un gest expresiv. Limbajul de semnalizare.
2. trans. Un act comis cu o anumită intenție, cu un scop spectaculos; comportament dictat de orice scopuri, beneficii (de exemplu, glumă sau fier). Gest nobil. Este doar un gest.
manie, astrologie, mișcare, gest, mișcare, act
mișcare, semn, cerb, act, gest